LUCIOLĂ, lucioli și luciole, s. f. (Italienism) Licurici. Umbra se adînci în beznă și peste cărți și peste lucruri crescuse parcă iarbă, ierburi și bălării. – Va veni și luna, spuneau luciolele din plante. ARGHEZI, P. T. 157. Flori albastre de cicoare, Fulgerări de luciole... Joacă-n raza luminoasă a electricului fard. MACEDONSKI, O. I 163. Lucioli scînteietoare Trec în aer, Răspîndind prin crengi, prin tufe, o văpaie albăstrie. ALECSANDRI, P. A. 124. – Pronunțat: -ci-o-.