12 definiții pentru luciditate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUCIDITÁTE s. f. Însușire a unei persoane sau a unei minți lucide; claritate în gândire. ♦ Deplinătate a funcțiunilor intelectuale; stare de conștiență. – Din fr. lucidité.

luciditate sf [At: COSTINESCU / Pl: (rar) ~tăți / E: fr lucidité] 1 (Înv; asr) Claritate. 2 (Înv; asr) Strălucire. 3 Deplinătate a facultăților intelectuale. 4 Stare de conștiență. 5 Evaluare realistă a unei situații, a lumii înconjurătoare etc. 6 Înțelegere profundă.

LUCIDITÁTE s. f. Însușire a unei persoane sau a unei minți lucide; claritate în gândire. ♦ Deplinătate a funcțiilor intelectuale; stare de conștiență. – Din fr. lucidité.

LUCIDITÁTE s. f. Limpezime, claritate în gîndire. De atunci-senzația de funebru pe care mi-o dă, în momente de stranie luciditate, pămîntul, lutul, piatra. IBRĂILEANU, A. 52. Scria înflăcărat băiatul și cu-o luciditate rară. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 9. Niciodată nu simțise el ce simțea în clipa aceea cu atîta luciditate. D. ZAMFIRESCU, R. 159.

LUCIDITÁTE s.f. Calitate a unei persoane sau a unei minți lucide; deplinătate a facultăților intelectuale, stare de conștiență; trezie, limpezime, claritate în gândire. [Cf. fr. lucidité].

LUCIDITÁTE s. f. claritate în gândire. ◊ deplinătate a facultăților intelectuale; stare de conștiență. (< fr. lucidité)

LUCIDITÁTE f. Caracter lucid; claritate în gândire. * Momente de ~ momente de limpezime în gândire. [G.-D. licidității] /<fr. lucidité

*luciditáte f. (lat. lucíditas, -átis, strălucire). Calitatea de a fi lucid. Timpu cînd un bolnav e lucid.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

luciditáte s. f., g.-d. art. luciditắții

luciditáte s. f., g.-d. art. lucidității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LUCIDITÁTE s. 1. v. conștiență. 2. (fig.) limpezime. (~ minții cuiva.)

Intrare: luciditate
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • luciditate
  • luciditatea
plural
genitiv-dativ singular
  • lucidități
  • lucidității
plural
vocativ singular
plural

luciditate

  • 1. Însușire a unei persoane sau a unei minți lucide; claritate în gândire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: limpezime attach_file 3 exemple
    exemple
    • De atunci-senzația de funebru pe care mi-o dă, în momente de stranie luciditate, pămîntul, lutul, piatra. IBRĂILEANU, A. 52.
      surse: DLRLC
    • Scria înflăcărat băiatul și cu-o luciditate rară. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 9.
      surse: DLRLC
    • Niciodată nu simțise el ce simțea în clipa aceea cu atîta luciditate. D. ZAMFIRESCU, R. 159.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Deplinătate a funcțiunilor intelectuale; stare de conștiență.
      surse: DEX '09 DN sinonime: conștiență

etimologie: