15 definiții pentru lord


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LORD, lorzi, s. m. (în Anglia) 1. (În Evul Mediu) Mare proprietar funciar; (în prezent) titlu nobiliar ereditar sau conferit de monarh; persoană care poartă acest titlu. 2. Membru al Camerei superioare a Parlamentului. Camera Lorzilor. 3. Termen care intră în componența titlului oficial purtat de unii înalți demnitari din Marea Britanie. – Din engl., fr. lord.

lord sm [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 355 / Pl: ~rzi / E: eg, fr lord] 1 (Înv) Mare proprietar funciar în Evul Mediu. 2 Titlu nobiliar ereditar sau conferit de monarh. 3 Persoană care poartă titlul de lord (2). 4 Membru al camerei superioare a parlamentului. 5 Termen care intră în componența titlului oficial purtat de unii înalți demnitari.

LORD, lorzi, s. m. (În Anglia) 1. (În evul mediu) Mare proprietar funciar; (în prezent) titlu nobiliar ereditar sau conferit de monarh; persoană care poartă acest titlu. 2. Membru al camerei superioare a parlamentului. Camera Lorzilor. 3. Termen care intră în componența titlului oficial purtat de unii înalți demnitari. – Din engl., fr. lord.

LORD, lorzi, s. m. (În Anglia) Titlu nobiliar ereditar. Ca mulți lorzi de viță veche Din întunecatul nord, Lordul John e-ntr-o ureche. COȘBUC, P. I 11.

LORD s.m. Înalt titlu nobilar în Anglia; persoană care poartă acest titlu. ♦ Denumirea dată unor demnitari englezi. [Pl. -zi. / < engl., fr. lord].

LORD s. m. (în Anglia) 1. mare proprietar funciar, în evul mediu. 2. titlu nobiliar ereditar sau conferit de rege; persoană cu acest titlu. 3. membru al Camerei Superioare (Camera Lorzilor) a parlamentului. 4. titlu al unor înalți demnitari englezi. (< engl. lord)

LORD ~zi m. (în Anglia; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) 1) Reprezentant al nobilimii cu drept de suzeranitate asupra vasalilor săi. 2) Membru al camerei superioare a parlamentului. /<engl., fr. lord

lord m. titlu de onoare dat (în Anglia) nobililor; lord mayor, titlul primarului din Londra.

*lord m. (engl. lord). În Anglia, titlu dat „perilor” (pairilor) și membrilor camereĭ înalte. Lordu maĭor, primar al Londreĭ. V. lady.

Tennyson (Lord) m. celebru poet liric englez (1809-1892).

Wellington (Lord) m. general englez, comandantul armatei anglo-spaniole în contra Franței (1810-1814), învinse (1815) pe Napoleon la Waterloo (1769-1852).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: lord
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lord
  • lordul
  • lordu‑
plural
  • lorzi
  • lorzii
genitiv-dativ singular
  • lord
  • lordului
plural
  • lorzi
  • lorzilor
vocativ singular
  • lordule
plural
  • lorzilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lord

  • comentariu În Anglia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 1. în Evul Mediu Mare proprietar funciar.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 2. în prezent Titlu nobiliar ereditar sau conferit de monarh; persoană care poartă acest titlu.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: milord attach_file un exemplu
    exemple
    • Ca mulți lorzi de viță veche Din întunecatul nord, Lordul John e-ntr-o ureche. COȘBUC, P. I 11.
      surse: DLRLC
  • 3. Membru al Camerei superioare a Parlamentului.
    surse: DEX '09 MDN '00 attach_file un exemplu
    exemple
    • Camera Lorzilor.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. Termen care intră în componența titlului oficial purtat de unii înalți demnitari din Marea Britanie.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: