LOPĂȚICĂ, lopățele, s. f. Diminutiv al lui lopată. ♦ Unealtă, piesă sau obiect care amintește forma unei lopeți mici sau care are o funcție asemănătoare cu a acesteia. Coliviile... se arătau prin învălmășagul unor plante pletoase, puse sus, pe niște lopățele bătute în perete. GALACTION, O. I 328. ♦ Scîndurică servind la imobilizarea unui membru fracturat sau luxat; atelă. Dacă ai pe cineva să-ți tragă osul la loc și să-l potrivească între două lopățele, într-o săptămînă, două îmbli iar la horă. GALAN, Z. R. 260.