longitudine sf [At: VALIAN, V. / V: (înv) ~udă, lungitudă, lun~, (îvr) lungitudină / Pl: ~ni / E: fr longitude, lat longitudo, -inis, it longitudine] 1 Distanță în grade, măsurată pe ecuator, dintre meridianul care trece printr-un punct oarecare de pe glob și meridianul 0 (Greenwich) Si: (înv) lungime (7). 2 (Îvr) Lungime (1). 3 (Îs) ~ cerească Una dintre coordonatele ecliptice.

LONGITUDINE, longitudini, s. f. Unghiul format de meridianul unui punct de pe glob cu meridianul de la Greenwich, socotit meridian prim.

LONGITUDINE s.f. 1. Distanță unghiulară a unui punct de pe glob față de primul meridian (de la Greenwich). 2. Distanță unghiulară a unui astru față de un plan meridian luat ca origine. [Cf. it. longitudine, fr. longitude, lat. longitudo – lungime].

LONGITUDINE s. f. poziție în grade a unui punct de pe glob sau a unui astru față de un plan meridian de referință. (< it. longitudine, fr. longitude, lat. longitudo)

LONGITUDINE ~i f. 1) Coordonată sferică a unui punct de pe suprafața terestră. 2) Distanță unghiulară, măsurată în grade, a unui punct de pe glob, față de primul meridian. /<fr. longitude, lat. longitudo, ~inis

longitudine f. distanța unui loc socotit în grade, între meridianul acelui loc și primul meridian: longitudinea orientală a României este de 10°(între 20°35′ și 30″,30′), iar lungimea ei dela V. la E. e de ca. 800 km.

*longitúdine f. (lat. longitúdo, -údinis). Distanța de la un meridian convenit, care se numește „primu meridian”, pînă la un punct oare-care: primu meridian în Francia e cel ce trece pin Paris.

longitudă sf vz longitudine

lungitudă sf vz longitudine

lungitudină sf vz longitudine

lungitudine sf vz longitudine

longitudine s. f., g.-d. art. longitudinii; pl. longitudini; abr. long.

longitudine s. f., g.-d. art. longitudinii; pl. longitudini

longitudine s. f., g.-d. art. longitudinii; pl. longitudini

LONGITÚDINE (< fr., lat.) s. f. 1. Distanță în grade, măsurată pe Ecuator, dintre meridianul care trece printr-un punct dat și primul meridian (meridianul 0, care trece prin Greenwich), constituind împreună cu latitudinea cele două coordonate geografice. L. se consideră de la 0° la 180° pozitivă către vest (l. vestică sau occidentală) și negativă către est (l. estică sau orientală). V. grad de longitudine. 2. (ASTR.) L. cerească = una dintre coordonatele ecliptice. V. coordonată. 3. L. geomagnetică = unghiul diedru format de planul meridianului geomagnetic, ce trece prin punctul dat de intersecția suprafeței Pământului cu planul meridianului geomagnetic ce trece prin polul geografic.

longitudine s.f. (geogr.) <înv.> lungime. Longitudinea este o coordonată geografică.