7 definiții pentru loialist
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LOIALIST, -Ă, loialiști, -ste, s. m. și f. Persoană loială. [Var.: loaialist, -ă s. m. și f.] – Din fr. loyaliste.
LOIALIST, -Ă, loialiști, -ste, s. m. și f. Persoană loială. [Var.: loaialist, -ă s. m. și f.] – Din fr. loyaliste.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
loialist, ~ă smf [At: DN3 / P: lo-ia~ / V: loai~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr loyaliste] Persoană sinceră, fidelă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOIALIST s.m. Fidel unui regim (politic). [Pron. lo-ia-. / < fr. loyaliste].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LOIALIST, -Ă s. m. f. fidel unui regim (politic.), unei cauze. (< fr. loyaliste)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
LOAIALIST, -Ă, s. m. și f. v. loialist.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LOAIALIST, -Ă, s. m. și f. v. loialist.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
loaialist, ~ă smf vz loialist
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
loialist s. m. (sil. lo-ia-), adj. m., pl. loialiști; f. sg. loialistă, pl. loialiste
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M9) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
loialist, loialiștisubstantiv masculin loialistă, loialistesubstantiv feminin
- 1. Persoană loială. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- loyaliste DEX '09 DEX '98 DN