3 definiții pentru logoterapie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOGOTERAPÍE s. f. metodă psihoterapică având drept scop corectarea limbajului oral sau scris. (< logo- + -terapie2)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

logoterapíe s. f., g.-d. art. logoterapíei; pl. logoterapíi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LOGO- „vorbire, termen, studiu, raport”. ◊ gr. logos „cuvînt, discurs, rațiune” > fr. logo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. logo-.~clonie (v. -clonie), s. f., defect de vorbire care constă în repetarea convulsivă a unei silabe la mijlocul unui cuvînt; ~cofoză (v. -cofoză), s. f., surditate verbală; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a pronunța unele sunete sau cuvinte dificile; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument cu care se determină raportul dintre două mărimi electrice; ~patie (v. -patie), s. f., defect de vorbire care constă în exprimarea confuză a ideilor; ~pedie (v. -pedie), s. f., ramură a pedagogiei speciale care se ocupă cu corectarea deficiențelor de limbaj ale copiilor; ~plegie (v. -plegie), s. f., imposibilitate de a pronunța unele sunete sau cuvinte; ~ree (v. -ree), s. f., tendință excesivă de a vorbi continuu și incoerent; ~terapie (v. -terapie), s. f., totalitate a tehnicilor de corectare a limbajului oral sau scris.

Intrare: logoterapie
logoterapie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • logoterapie
  • logoterapia
plural
  • logoterapii
  • logoterapiile
genitiv-dativ singular
  • logoterapii
  • logoterapiei
plural
  • logoterapii
  • logoterapiilor
vocativ singular
plural