LOGOGRIF, logogrifuri, s. n. Joc distractiv care constă în deducerea unui cuvânt din altul prin adăugarea, eliminarea sau inversarea unor sunete sau silabe; p. ext. limbaj obscur, ininteligibil; lucru greu de descifrat. [Pl. și: logogrife] – Din fr. logogriphe.

logogrif sn [At: POEN. – AAR. – HILL. V. II, 114 / V: (îvr) ~ă sf / Pl: ~uri, (rar) ~e, (înv) ~i sm / E: ngr λογόγριφος, fr logogriphe] 1 Joc distractiv care constă în deducerea unui cuvânt din altul prin adăugarea, eliminarea sau inversarea unor sunete sau silabe. 2 (Pex) Limbaj obscur, ininteligibil. 3 (Pex) Lucru greu de descifrat.

* LOGOGRIF (pl. -fe) sn. Un fel de ghicitoare care constă dintr’un cuvînt ale cărui litere combinate în felurite chipuri dau naștere la alte cuvinte care iarăși trebuesc ghicite; Ⓕ: Postelnicul... credea că descifrase ~ul din inima Grecoaicei (FIL.) [fr.].

LOGOGRIF, logogrifuri, s. n. Joc distractiv care constă în deducerea unui cuvânt din altul prin adăugarea, eliminarea sau inversarea unor sunete sau silabe; p. ext. limbaj obscur, ininteligibil; lucru greu de descifrat. [Pl. și: logogrife] – Din fr. logogriphe.

LOGOGRIF, logogrife, s. n. Un fel de ghicitoare sau șaradă în care cuvîntul care trebuie găsit se ghicește după anumite indicații privind conținutul, fragmentele, aspectele structurii lui; p. ext. lucru greu de descifrat, greu de înțeles; enigmă. «Nu sînt nimic, dar răsturnat Sînt grăunțe bune de mîncat» este logogriful cuvîntului «zero» («orez»). ▭ Postelnicul Andronache credea că descifrase logogriful din inima grecei. FILIMON, C. 71.

LOGOGRIF s.n. Joc distractiv care constă în a găsi un cuvînt căruia, dacă i se adaugă sau i se îndepărtează pe rînd cîte o literă, capătă de fiecare dată un alt înțeles. ♦ (Fig.) Lucru spus în termeni obscuri, greu de descifrat; enigmă. [< fr. logogriphe, cf. gr. logos – cuvînt, griphos – enigmă].

LOGOGRIF s. n. 1. problemă enigmistică în care prin suprimarea pe rând a câte unei litere sau silabe dintr-un cuvânt se obține un cuvânt nou. 2. (fig.) lucru confuz, greu de descifrat; enigmă. (< fr. logogriphe)

logogrif n. 1. un fel de enigmă prin combinarea diferită a literelor unei vorbe: ex. drac, rac, ac; 2. vorbire obscură.

*logogríf n., pl. urĭ și e (d. vgr. lógos, cuvînt, și griphos, ghicitoare). Ghicitoare care consistă din alegerea literelor uneĭ vorbe, ca: gînsac, sac, ac saŭ drac, ac. Fig. Limbaj obscur.

logogrifă sf vz logogrif

!logogrif (joc; limbaj) (desp. -go-grif) s. n., pl. logogrife

logogrif (joc, limbaj) (-go-grif) s. n., pl. logogrifuri/logogrife

logogrif s.n. (sil. -grif), pl. logogrifuri / logogrife

logogrif s.n. fig. (livr.) v. Enigmă. Mister². Problemă. Rebus. Secret². Șaradă. Taină.