logogrif sn [At: POEN. – AAR. – HILL. V. II, 114 / V: (îvr) ~ă sf / Pl: ~uri, (rar) ~e, (înv) ~i sm / E: ngr λογόγριφος, fr logogriphe] 1 Joc distractiv care constă în deducerea unui cuvânt din altul prin adăugarea, eliminarea sau inversarea unor sunete sau silabe. 2 (Pex) Limbaj obscur, ininteligibil. 3 (Pex) Lucru greu de descifrat.

LOGOGRIF, logogrife, s. n. Un fel de ghicitoare sau șaradă în care cuvîntul care trebuie găsit se ghicește după anumite indicații privind conținutul, fragmentele, aspectele structurii lui; p. ext. lucru greu de descifrat, greu de înțeles; enigmă. «Nu sînt nimic, dar răsturnat Sînt grăunțe bune de mîncat» este logogriful cuvîntului «zero» («orez»). ▭ Postelnicul Andronache credea că descifrase logogriful din inima grecei. FILIMON, C. 71.

LOGOGRIF s.n. Joc distractiv care constă în a găsi un cuvînt căruia, dacă i se adaugă sau i se îndepărtează pe rînd cîte o literă, capătă de fiecare dată un alt înțeles. ♦ (Fig.) Lucru spus în termeni obscuri, greu de descifrat; enigmă. [< fr. logogriphe, cf. gr. logos – cuvînt, griphos – enigmă].

LOGOGRIF s. n. 1. problemă enigmistică în care prin suprimarea pe rând a câte unei litere sau silabe dintr-un cuvânt se obține un cuvânt nou. 2. (fig.) lucru confuz, greu de descifrat; enigmă. (< fr. logogriphe)

logogrif n. 1. un fel de enigmă prin combinarea diferită a literelor unei vorbe: ex. drac, rac, ac; 2. vorbire obscură.

*logogríf n., pl. urĭ și e (d. vgr. lógos, cuvînt, și griphos, ghicitoare). Ghicitoare care consistă din alegerea literelor uneĭ vorbe, ca: gînsac, sac, ac saŭ drac, ac. Fig. Limbaj obscur.

logogrifă sf vz logogrif

!logogrif (joc; limbaj) (desp. -go-grif) s. n., pl. logogrife

logogrif (joc, limbaj) (-go-grif) s. n., pl. logogrifuri/logogrife

logogrif s.n. (sil. -grif), pl. logogrifuri / logogrife

logogrif s.n. fig. (livr.) v. Enigmă. Mister². Problemă. Rebus. Secret². Șaradă. Taină.