LOGICIAN, -Ă, logicieni, -e, s. m. și f. (Rar) Persoană care cunoaște temeinic logica (1), legile gîndirii juste și formele variate ale raționamentului; specialist în logică (1). Luăm însă asupră-ne a convinge pe cel mai înarmat logician... că eroarea nu este de partea noastră. MACEDONSKI, O. IV 84. Taine e prea mare logician pentru ca din premise să nu-i iasă de la sine încheierea. GHEREA, ST. CR. I 17. – Pronunțat: -ci-an.