2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOGARITMÁRE, logaritmări, s. f. (Mat.) Acțiunea de a logaritma și rezultatul ei. – V. logaritma.

LOGARITMÁRE, logaritmări, s. f. (Mat.) Acțiunea de a logaritma și rezultatul ei. – V. logaritma.

logaritmare sf [At: DN3 / Pl: ~mări / E: logaritma] Aflare a logaritmului (1) unui număr sau al unei expresii algebrice.

LOGARITMÁRE s.f. Acțiunea de a logaritma și rezultatul ei. [< logaritma, cf. fr. logarithmation].

LOGARITMÁ, logaritmez, vb. I. Tranz. A găsi logaritmul unui număr sau al unei expresii algebrice. – Din logaritm.

LOGARITMÁ, logaritmez, vb. I. Tranz. A găsi logaritmul unui număr sau al unei expresii algebrice. – Din logaritm.

logaritma vt [At: CHIRIȚĂ, P. 342 / Pzi: ~mez / E: logaritm] A găsi logaritmul (1) unui număr sau al unei expresii algebrice.

LOGARITMÁ vb. I. tr. (Mat.) A găsi logaritmul unui număr sau al unei expresii algebrice. [Et. incertă].

LOGARITMÁ vb. tr. a găsi logaritmul unui număr sau al unei expresii algebrice. (după fr. logarithmation)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

logaritmáre s. f., g.-d. art. logaritmării

logaritmá (a ~) vb., ind. prez. 3 logaritmeáză

logaritmá vb., ind. prez. 1 sg. logaritméz, 3 sg. și pl. logaritmeáză

Intrare: logaritmare
logaritmare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • logaritmare
  • logaritmarea
plural
  • logaritmări
  • logaritmările
genitiv-dativ singular
  • logaritmări
  • logaritmării
plural
  • logaritmări
  • logaritmărilor
vocativ singular
plural
Intrare: logaritma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • logaritma
  • logaritmare
  • logaritmat
  • logaritmatu‑
  • logaritmând
  • logaritmându‑
singular plural
  • logaritmea
  • logaritmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • logaritmez
(să)
  • logaritmez
  • logaritmam
  • logaritmai
  • logaritmasem
a II-a (tu)
  • logaritmezi
(să)
  • logaritmezi
  • logaritmai
  • logaritmași
  • logaritmaseși
a III-a (el, ea)
  • logaritmea
(să)
  • logaritmeze
  • logaritma
  • logaritmă
  • logaritmase
plural I (noi)
  • logaritmăm
(să)
  • logaritmăm
  • logaritmam
  • logaritmarăm
  • logaritmaserăm
  • logaritmasem
a II-a (voi)
  • logaritmați
(să)
  • logaritmați
  • logaritmați
  • logaritmarăți
  • logaritmaserăți
  • logaritmaseți
a III-a (ei, ele)
  • logaritmea
(să)
  • logaritmeze
  • logaritmau
  • logaritma
  • logaritmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

logaritmare

  • 1. matematică Acțiunea de a logaritma și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi logaritma
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

logaritma

  • 1. A găsi logaritmul unui număr sau al unei expresii algebrice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • logaritm
    surse: DEX '09 DEX '98