12 definiții pentru loess

loess sn [At: CONTEMPORANUL, I, 411 / P: lös / S și: loes / E: ger Loess, fr loess] Rocă sedimentară neconsolidată, de origine eoliană, de culoare galbenă-cenușie, cu aspect poros, formată mai ales din praf silicos și argilos.

LOESS, loessuri, s. n. Rocă sedimentară neconsolidată, de origine eoliană, de culoare galbenă-cenușie, cu aspect poros, formată mai ales din praf silicos și argilos. [Pr.: lös] – Din fr. loess.

LOESS, loessuri, s. n. Rocă sedimentară neconsolidată, de origine eoliană, de culoare galbenă-cenușie, cu aspect poros, formată mai ales din praf silicos și argilos. [Pr.: lös] – Din fr. loess.

LOESS, loessuri, s. n. Rocă argiloasă, uniformă, afînată și foarte fertilă, compusă din particule fine, de culoare galbenă-deschisă sau galbenă-cafenie. Întinderi de loess.Din văzduh, cea mai măruntă pulbere cobora liniștită în jos, ca o plasă de funigei de culoarea loessului. MIHALE, O. 230. – Pronunțat: lös.

loess [pron. lös] s. n., pl. loessuri [pron. lö́suri] (loes-)

LOESS s.n. Rocă argiloasă foarte fertilă, constituită din particule fine gălbui. [Pron. lös. / < germ. Loess, cf. fr. loess].

LOESS LöS/ s. n. rocă argiloasă din particule fine, gălbui, foarte bogată în săruri minerale. (< fr. loess, germ. Loess)

loess n. lutul cel galben din suprafața liberă a solului (formațiune geologică din epoca cuaternară).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

loess, (engl.= loess) dep. aleuritic, slab consolidat, pulverulent, cu aspect masiv, lipsit de stratificație și cu tendință de desprindere după plane verticale. L. are o culoare gălbuie sau găbuie-albicioasă și o porozitate ridicată, cu spații libere tubulare. Constituenții mineralogici alogeni sunt reprezentați prin cuarț, feldspați, mice, min. argiloase și min. grele, iar cei autigeni prin calcit („păpuși de l.”), hidroxizi de aluminiu etc. L. reprezintă un dep. periglaciar și eolian, în exclusivitate cuat., acumulat pe grosimi de zeci și sute de m, în zone de câmpie și în zone submontane, pe platouri, în asociație cu dep. lacustre, fluviale și glaciare. Acoperă 17% din supr. țării noastre, în zonele de câmpie și de podiș.

LOESS [lös] (< fr., germ.) s. n. Rocă sedimentară detritică, neconsolidată, în general nestratificată, galbenă-cenușie roșcată, formată în special prin acumularea prafului fin silicios și argilos transportat de vânt. Depozitele de l. conțin adesea concrețiuni calcaroase, sunt poroase, se desfac după fisuri verticale și constituie o rocă-mamă foarte răspândită. În România, l. acoperă o mare parte din câmpiile Munteniei și Olteniei, sudul Moldovei și Dobrogea.

păpuși de loess, (engl.= loess doll) concrețiuni carbonatice de forme foarte neregulate localizate la baza nivelelor de loess. P.l. se formează prin precipitarea CaCO3 din soluțiile care dizolvă carbonații existenți în păturile sup. ale dep. de loess, iar morfologia lor reflectă forma golurilor în care a avut loc depunerea.

PODIȘUL DE LOESS v. Ordos.

Intrare: loess
  • pronunție: lös
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • loess
  • loessul
  • loessu‑
plural
  • loessuri
  • loessurile
genitiv-dativ singular
  • loess
  • loessului
plural
  • loessuri
  • loessurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate – (arată)