opțiuni
  • info

9 definiții pentru locutor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOCUTOR, locutori, s. m. (Lingv.) Vorbitor. – Din fr. locuteur.

LOCUTOR, locutori, s. m. (Lingv.) Vorbitor. – Din fr. locuteur.

locutor sm [At: LM / Pl: ~i / E: fr locuteur] (Lin) Persoană care formulează un enunț Si: vorbitor.

LOCUTOR s.m. (Lingv.) Vorbitor (al unei limbi). ♦ Persoană care formulează un enunț. [< fr. locuteur].

LOCUTOR s. m. cel care vorbește cu cineva; vorbitor; cel care emite o comunicare. (< fr. locuteur)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

locutor s. m., pl. locutori

*locutor s. m., pl. locutori

locutor s. m., pl. locutori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LOCUTOR s. v. vorbitor.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LOCUTOR s. m. (< fr. locuteur, it. locutore): cel care vorbește cu cineva (vorbitorul); cel care pune întrebări interlocutorului, participând la o discuție; cel care emite o comunicare destinată cuiva de față (emițătorul). L. este reprezentantul persoanei I gramaticale (v. și interlocutor).

Intrare: locutor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locutor
  • locutorul
  • locutoru‑
plural
  • locutori
  • locutorii
genitiv-dativ singular
  • locutor
  • locutorului
plural
  • locutori
  • locutorilor
vocativ singular
  • locutorule
plural
  • locutorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

locutor, locutorisubstantiv masculin
locutoare, locutoaresubstantiv feminin

  • 1. lingvistică Vorbitor. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: vorbitor
    • 1.1. Persoană care formulează un enunț. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.