căutare avansată
8 definiții pentru „locutor”   declinări

LOCUTÓR, locutori, s. m. (Lingv.) Vorbitor. – Din fr. locuteur.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

LOCUTÓR, locutori, s. m. (Lingv.) Vorbitor. – Din fr. locuteur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*locutór s. m., pl. locutóri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LOCUTÓR s. v. vorbitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LOCUTÓR s.m. (Lingv.) Vorbitor (al unei limbi). ♦ Persoană care formulează un enunț. [< fr. locuteur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LOCUTÓR s. m. cel care vorbește cu cineva; vorbitor; cel care emite o comunicare. (< fr. locuteur)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

locutór s. m., pl. locutóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

LOCUTÓR s. m. (< fr. locuteur, it. locutore): cel care vorbește cu cineva (vorbitorul); cel care pune întrebări interlocutorului, participând la o discuție; cel care emite o comunicare destinată cuiva de față (emițătorul). L. este reprezentantul persoanei I gramaticale (v. și interlocutór).
Sursa: DTL (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink