8 definiții pentru locotractor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOCOTRACTÓR, locotractoare, s. n. Locomotivă de mică putere, de obicei cu motor diesel, folosită pentru manevre în stații, în triaje, în ateliere etc. – Din fr. locotracteur.

LOCOTRACTÓR, locotractoare, s. n. Locomotivă de mică putere, de obicei cu motor diesel, folosită pentru manevre în stații, în triaje, în ateliere etc. – Din fr. locotracteur.

locotractor sn [At: NOM. MIN. I, 110 / Pl: ~oare / E: fr locotracteur] Locomotivă (1) de mică putere, de obicei cu motor diesel, folosită pentru manevre în stații, în triaje, în ateliere etc.

LOCOTRACTÓR, locotractoare, s. n. Locomotivă de mică putere, folosită pentru manevre în stații, triaje, ateliere etc.

LOCOTRACTÓR s.n. Locomotivă de mică putere (folosită pentru manevre în stații etc.). [< fr. locotracteur].

LOCOTRACTÓR s. n. locomotivă de mică putere (pentru manevre în stații). (< fr. locotracteur)

LOCOTRACTÓR ~oáre n. Locomotivă de mică putere, folosită pentru lucrări de transport local (în stații, uzine, fabrici etc.). /<fr. locotracteur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

locotractór (-co-trac-) s. n., pl. locotractoáre

locotractór s. n. (sil. -trac-), pl. locotractoáre

Intrare: locotractor
locotractor substantiv neutru
  • silabație: lo-co-trac-tor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locotractor
  • locotractorul
  • locotractoru‑
plural
  • locotractoare
  • locotractoarele
genitiv-dativ singular
  • locotractor
  • locotractorului
plural
  • locotractoare
  • locotractoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

locotractor

  • 1. Locomotivă de mică putere, de obicei cu motor diesel, folosită pentru manevre în stații, în triaje, în ateliere etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: