14 definiții pentru locomotivă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOCOMOTÍVĂ, locomotive, s. f. Vehicul motor de cale ferată, cu sursă de energie proprie sau străină, folosit pentru a remorca și a deplasa vagoanele. – Din fr. locomotive.

LOCOMOTÍVĂ, locomotive, s. f. Vehicul motor de cale ferată, cu sursă de energie proprie sau străină, folosit pentru a remorca și a deplasa vagoanele. – Din fr. locomotive.

locomoti sf [At: HELIADE, O. I, 382 / V: (iuz) ~iv sn / Pl: ~ve / E: fr locomotive, ger Lokomotive] 1 Vehicul motor de cale ferată, cu surse de energie proprie sau străină, folosit pentru a remorca și a deplasa vagoanele. 2s) ~ Pacific Locomotivă (1) de mare viteză, cu 3 roți motoare, folosită mai ales pentru trenurile rapide. 3s) ~ Atlantic Locomotivă (1) de tracțiune grea cu 5 roți motoare.

LOCOMOTÍVĂ, locomotive, s. f. Vehicul motor de cale ferată, acționat cu aburi (sau de un motor electric ori cu combustie internă) pentru a pune în mișcare trenurile. Locomotiva scundă, cu un horn lung în chip de pîlnie, trăgea încet șase vagoane de-a lungul cîmpiei. DUMITRIU, N. 5. [Gara] stă singură în mijlocul cîmpiei, învăluită mereu în fumul locomotivelor. BOGZA, C. O. 151. O locomotivă manevrează undeva pe o linie secundară. SEBASTIAN, T. 188.

LOCOMOTÍVĂ s.f. Vehicul de cale ferată cu mijloc de tracțiune propriu, folosit pentru a tracta vagoanele. ◊ Locomotivă Pacific = locomotivă de mare viteză, cu trei roți motoare, folosită mai ales pentru trenurile rapide; locomotivă Atlantic = locomotivă de tracțiune grea cu cinci roți motoare. [Cf. fr. locomotive, germ. Lokomotive].

LOCOMOTÍVĂ s. f. vehicul de cale ferată cu mijloc de tracțiune propriu, pentru a tracta vagoanele. (< fr. locomotive, germ. Lokomotive)

LOCOMOTÍVĂ ~e f. Vehicul de cale ferată (cu sursă de energie proprie sau străină) care servește la remorcarea sau la deplasarea vagoanelor; mașină. /<fr. locomotive

locomotivă f. mașină de aburi ce pune în mișcare vagoanele unui tren pe cale ferată.

*locomotív, -ă adj. (d. locomotor). Relativ la locomoțiune: leziunile măduveĭ spinăriĭ aduc adese-orĭ turburărĭ locomotive. S. f., pl. e. Mașina care trage vagoanele și care poate fi mișcată pin abur, electricitate, aer comprimat ș. a.: Stephenson construi prima locomotivă practică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

locomoti (vehicul) s. f., g.-d. art. locomotivei; pl. locomotive

locomotívă s. f., g.-d. art. locomotívei; pl. locomotíve

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LOCOMOTÍVĂ s. mașină, tren, (înv. și pop.) car de foc, (reg.) țug, (înv.) trăsură cu aburi. (~ cu vagoane.)

LOCOMOTI s. mașină, tren, (înv. și pop.) car de foc, (reg.) țug, (înv.) trăsură cu aburi. (~ cu vagoane.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LOCOMOTÍVĂ (< fr., germ.; {s} lat. locus „loc” + motivus „mobil”) s. f. Vehicul motor de cale ferată folosit pentru a remorca vagoanele (ex l. cu abur, l. de mină, l. Diesel-hidraulică, l. Diesel-electrică, l. electrică). Prima l. cu abur a fost construită în Marea Britanie, în 1829, de George Stephenson și folosită pe linia Manchester-Liverpool; avea 12 CP și realiza o viteză de 22 km/h. În România, prima l. cu abur a fost construită în 1872, la Reșița.

Intrare: locomotivă
locomotivă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locomoti
  • locomotiva
plural
  • locomotive
  • locomotivele
genitiv-dativ singular
  • locomotive
  • locomotivei
plural
  • locomotive
  • locomotivelor
vocativ singular
plural
locomotiv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

locomoti, locomotivesubstantiv feminin

  • 1. Vehicul motor de cale ferată, cu sursă de energie proprie sau străină, folosit pentru a remorca și a deplasa vagoanele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: mașină
    • format_quote Locomotiva scundă, cu un horn lung în chip de pîlnie, trăgea încet șase vagoane de-a lungul cîmpiei. DUMITRIU, N. 5. DLRLC
    • format_quote [Gara] stă singură în mijlocul cîmpiei, învăluită mereu în fumul locomotivelor. BOGZA, C. O. 151. DLRLC
    • format_quote O locomotivă manevrează undeva pe o linie secundară. SEBASTIAN, T. 188. DLRLC
    • 1.1. Locomotivă Pacific = locomotivă de mare viteză, cu trei roți motoare, folosită mai ales pentru trenurile rapide. DN
    • 1.2. Locomotivă Atlantic = locomotivă de tracțiune grea cu cinci roți motoare. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.