LOCMA, locmale, s. f. (Învechit) 1. Mîncare gustoasă, după care îți «lasă gura apă». Ce dulceți bune făcea! Ce locmale, Baclavale. ALECSANDRI, T. I 44. 2. Chilipir, cîștig, îndestulare. Nu te amăgi că sînt pentru tine aceste fericiri...! Nu este de nasul tău această locma. GORJAN, H. IV 92.