11 definiții pentru locșor / locușor locușor lucșor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOCȘÓR, locșoare, s. n. Diminutiv al lui loc. [Var.: locușór s. n.] – Loc + suf. -ușor.

LOCȘÓR, locșoare, s. n. Diminutiv al lui loc. [Var.: locușór s. n.] – Loc + suf. -ușor.

locșor sn [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 246v/11 / V: ~cușor, (reg) luc~ / Pl: ~oare / E: loc + -ușor] 1-2 (Șhp) Loc (1) (mic) Si: (îrg) loculeț (1-2), locuț (1-2), (reg) locșorel (1-2). 3 Mică porțiune pe corp Si: (îrg) loculeț (3), locuț (3). 4 Mic spațiu liber, disponibil într-o publicație, într-un text Si: (îrg) loculeț (4), locuț (4). 5 Bucată mică de pământ cultivabil Si: (îrg) locuț (5). 6 Mică proprietate agrară Si: (îrg) locuț (6). 7 Mică bucată de pământ necesară pentru un mormânt Si: (îrg) locuț (7). 8 Spațiu mic, ocupat de cineva sau ceva sau pe care se poate așeza cineva sau ceva Si: (îrg) loculeț (5). 9 (Fam) Serviciu modest. 10 (Fam) Post convenabil. 11 (Fam) Funcție modestă. 12 (Atm; reg) Placentă.

LOCȘÓR, locșoare, s. n. Diminutiv al lui loc. 1. v. loc (I 2). Parcă ai vrea să afli ce locșor a căzut la fitecine dintre cei ce odihnesc acolo [în cimitir]. DELAVRANCEA, S. 214. Nici o cetate nu voia să-i dea un locșor unde să trăiască în pace. ODOBESCU, S. III 292. Bun locșor că le-am gătit La vîrful paloșului. TEODORESCU, P. P. 44. 2. v. loc (II 2). (Ironic) Vezi pe eroul nostru cu un locșor bun, cu lefșoară grasă. GHEREA, ST. CR. I 279. – Variantă: locușór (ISPIRESCU, L. 139) s. n.

LOCUȘÓR s. n. v. locșor.

lucșor sn vz locșor[1] modificată

  1. În original trimitere la locușor, acesta fiind tot o trimitere la locșor LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

locșór/locușór s. n., pl. locșoáre/locușoáre

locșór/locușór s. n., pl. locșoáre/locușoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LOCȘÓR s. v. placentă.

Intrare: locșor / locușor
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locșor
  • locșorul
  • locșoru‑
plural
  • locșoare
  • locșoarele
genitiv-dativ singular
  • locșor
  • locșorului
plural
  • locșoare
  • locșoarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locușor
  • locușorul
  • locușoru‑
plural
  • locușoare
  • locușoarele
genitiv-dativ singular
  • locușor
  • locușorului
plural
  • locușoare
  • locușoarelor
vocativ singular
plural
lucșor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

locșor / locușor locușor lucșor

  • 1. Diminutiv al lui loc.
    surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Parcă ai vrea să afli ce locșor a căzut la fitecine dintre cei ce odihnesc acolo [în cimitir]. DELAVRANCEA, S. 214.
      surse: DLRLC
    • Nici o cetate nu voia să-i dea un locșor unde să trăiască în pace. ODOBESCU, S. III 292.
      surse: DLRLC
    • Bun locșor că le-am gătit La vîrful paloșului. TEODORESCU, P. P. 44.
      surse: DLRLC
    • ironic Vezi pe eroul nostru cu un locșor bun, cu lefșoară grasă. GHEREA, ST. CR. I 279.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Loc + sufix -ușor.
    surse: DEX '98 DEX '09