lobotomie sf [At: DN³ / Pl: ~ii / E: fr lobotomie] (Med) Operație constând în tăierea unor fibre nervoase din creier.

LOBOTOMIE s.f. (Med.) Operație constînd în tăierea unor fibre nervoase din creier. [Gen. -iei. / < fr. lobotomie, cf. gr. lobos – lob, tome – tăiere].

LOBOTOMIE s. f. secționare a unor fibre sau fascicule nervoase dintr-un lob cerebral. (< fr. lobotomie)

LOBO- „lob cerebral, lobat”. ◊ gr. lobos „lob auricular sau hepatic” > fr. lobo-, germ. id., engl. id. > rom. lobo-. □ ~cit (v. -cit), s. n., celulă cu nucleu segmentat; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unor fibre sau fascicule nervoase dintr-un lob cerebral.

LOBOTOMÍE (< fr.) Rezecție chirurgicală a unei părți dintr-un lob cerebral, în general cel prefrontal. Prima intervenție de acest gen a fost efectuată de A.C. Moniz (1933), ca posibil remediu în unele boli mintale ce priveau un comportament antisocial. Metoda a fost abandonată (deceniul 8) din cauza unor eventuale abuzuri și a ireversibilității leziunilor.

lobotomie s.f. (chir.) leucotomie. Lobotomia este folosită în tratarea unor boli psihice, constând în secționarea unor fibre sau fascicule nervoase aferente lobului cerebral frontal.