LOBELIE, lobelii, s. f. Plantă exotică din familia campanulaceelor, cu flori frumos colorate, din care se extrage lobelina (Lobelia inflata). – Din lat. Lobelia [inflata], denumirea științifică a plantei.

lobelie sf [At: LM / V: ~ia sfi / Pl: ~ii / E: fr lobelie] Plantă exotică din familia campanulaceelor, cu tulpina ramificată, cu flori albastru-azurii dispuse în raceme terminale, din care se extrage lobelina (Lobelia inflata).

LOBELIE, lobelii, s. f. Plantă exotică din familia campanulaceelor, cu flori frumos colorate, din care se extrage lobelina (Lobelia inflata). – Din lat. Lobelia [inflata], numele științific al lobeliei.

LOBELIE s.f. (Bot.) Plantă exotică cu flori frumos colorate, din care se extrage lobelina. [Gen. -iei. / < fr. lobélie, cf. Lobel – medic flamand].

LOBELIE s. f. plantă exotică cu flori frumos colorate, din care se extrage lobelina. (< fr., lat. lobelia)

*lobélie f. Bot. (d. Lobel, un botanist flamand). O plantă ornamentală din Mexic, cu suc veninos și florĭ roșiĭ în formă de buchet.

lobelie (desp. -li-e) s. f., art. lobelia (desp. -li-a), g.-d. art. lobeliei; pl. lobelii, art. lobeliile (desp. -li-i-)

lobelie (-li-e) s. f., art. lobelia (-li-a), g.-d. art. lobeliei; pl. lobelii, art. lobeliile (-li-i-)

lobelie s. f. (sil. -li-e), art. lobelia (sil. -li-a), g.-d. art. lobeliei; pl. lobelii, art. lobeliile (sil. -li-i-)

LOBELIA L., LOBELIA, fam. Campanulaceae. Gen originar din Africa de S, cca 350 specii, erbacee, anuale sau perene, cu talie joasă. Flori (caliciul și corola pe tip 5, bilabiate, caliciu cu 2 diviziuni inferioare și 3 superioare, iar corola cu 3 diviziuni inferioare, deseori late și ascuțite și 2 superioare, deseori mai înguste, lanceolate, erecte), cîte una pe un peduncul, în axa frunzei, reunite în raceme axilare sau terminale. Frunze alterne, dentate, lanceolate.

Lobelia dortmanna L. Specie care înflorește vara. Flori (corolă albă cu tubul albastru), 10, în racem terminal, pe un peduncul glabru, înalt pînă în 0,60 m peste oglinda apei, lax. Frunze lungi de 5-8 cm, liniare pînă la cilindrice, așezate în rozetă. Se cultivă pe malul apelor, în acvarii cu apă rece.

Lobelia erinus L. Specie care înflorește primăvara tîrziu-toamna. Flori foarte multe, albastre-deschis, roșii-violete, albe sau bleu cu ochiul alb sau galben, pe pedunculi axilari sau terminali. Frunze dințate, cele inferioare invers-ovate, cele superioare lanceolate. Plantă anuală, înaltă pînă la 25 cm, cu habitus tîrîtor (Pl. 46, fig. 273).

Lobelia fulgens Willd. Specie care înflorește vara-toamna. Flori roșii-strălucitor, cărămizii, în raceme. Frunze deseori pubescente cu margini puțin rulate, lanceolate, ascuțite, ușor-dentate. Cele inferioare, pînă la 11 cm lungime. Plantă pînă la 1 m. Tulpină cu lăstari laterali scurți deseori roșii. Preferă un substrat umed, turbos (Pl. 47. fig. 274).