3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lobare sf [At: FLORA R. P. R. VI, 71 / Pl: ~bări / E: lob] 1-2[1] Divizare în lobi1 (5) a conturului frunzelor. corectată

  1. În original, posibil greșit: 1, fără a exista însă un al 2-lea sens: am corectat 1-2, după numerotarea din definiția adj. „lobat” — LauraGellner

LOBÁ, lobez, vb. I. Tranz. A executa un lob2. – Din fr. lober.

LOBÁ, lobez, vb. I. Tranz. A executa un lob2. – Din fr. lober.

LOBÁR, -Ă, lobari, -e, adj. Care aparține lobului1, privitor la lob1. – Din fr. lobaire.

LOBÁR, -Ă, lobari, -e, adj. Care aparține lobului1, privitor la lob1. – Din fr. lobaire.

loba vi [At: L. ROM. 1959, nr. 2, 87 / Pzi: lobez / E: fr lober] 1 (La tenis) A executa un lob2. 2 (Spt; pex) A trimite mingea sus, peste adversar.

lobar, ~ă a [At: LM / V: (rar) ~iu, ~ie / Pl: ~i, ~e / E: fr lobaire] 1 Care aparține lobului1 (1). 2 Referitor la lob1 (1). 3 Specific lobului1 (1). 4 (Rar; îf lobariu) Care este format din lobi1 (1).

LOBÁ vb. I. tr. (Sport) A face un lob. [< lob].

LOBÁR, -Ă adj. Referitor la lobi. [Cf. fr. lobaire].

LOBÁ vb. tr. a face un lob2. (< fr. lober)

LOBÁR, -Ă adj. 1. referitor la lobi1. 2. divizat în lobi. (< fr. lobaire)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lobá (a ~) vb., ind. prez. 3 lobeáză

lobár (referitor la lob) adj. m., pl. lobári; f. lobáră, pl. lobáre

lobá vb., ind. prez. 1 sg. lobéz, 3 sg. și pl. lobeáză

lobár adj. m., pl. lobári; f. sg. lobáră, pl. lobáre

Intrare: lobare
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lobare
  • lobarea
plural
  • lobări
  • lobările
genitiv-dativ singular
  • lobări
  • lobării
plural
  • lobări
  • lobărilor
vocativ singular
plural
Intrare: loba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • loba
  • lobare
  • lobat
  • lobatu‑
  • lobând
  • lobându‑
singular plural
  • lobea
  • lobați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lobez
(să)
  • lobez
  • lobam
  • lobai
  • lobasem
a II-a (tu)
  • lobezi
(să)
  • lobezi
  • lobai
  • lobași
  • lobaseși
a III-a (el, ea)
  • lobea
(să)
  • lobeze
  • loba
  • lobă
  • lobase
plural I (noi)
  • lobăm
(să)
  • lobăm
  • lobam
  • lobarăm
  • lobaserăm
  • lobasem
a II-a (voi)
  • lobați
(să)
  • lobați
  • lobați
  • lobarăți
  • lobaserăți
  • lobaseți
a III-a (ei, ele)
  • lobea
(să)
  • lobeze
  • lobau
  • loba
  • lobaseră
Intrare: lobar
lobar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lobar
  • lobarul
  • lobaru‑
  • loba
  • lobara
plural
  • lobari
  • lobarii
  • lobare
  • lobarele
genitiv-dativ singular
  • lobar
  • lobarului
  • lobare
  • lobarei
plural
  • lobari
  • lobarilor
  • lobare
  • lobarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

loba

  • 1. A executa un lob.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

lobar

  • 1. Care aparține lobului, privitor la lob.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Divizat în lobi.
    surse: MDN '00

etimologie: