LOB, lobi, s. m. 1. Parte proeminentă a unui organ (creier, ficat etc.), despărțită de rest prin cute adînci... Lob hepatic. ▭ Lobul frontal se găsește în partea anterioară a emisferelor cerebrale. ANATOMIA 203. ♦ Partea inferioară (rotunjită, moale și cărnoasă) a urechii. Obrazu-i era ras, afară de două fîșii înguste de păr castaniu sub lobii urechilor. SADOVEANU, A. L. 6. 2. Fiecare din părțile ieșite în afară ale unei frunze, ale unei petale sau ale unei sepale, care are crestături adînci pe margine. La frunze, lobii sînt dispuși penat sau palmat. ▭ În stînga o ușă lucrată, de stejar, cu o mică lucarnă de privit intrarea, în dreapta, pe lobul stîng al trifoiului, pieziș, o fereastră mare. CAMIL PETRESCU, T. II 223.