lob¹ sm [At: AMFILOHIE, G. F. 262^r/4 / Pl: ~i (înv, sn) ~uri, ~e / E: fr lobe, ngr λοβός] 1 Diviziune anatomică și funcțională a unui organ intern, de obicei despărțită de rest prin cute adânci. 2 (Îlav) În ~i Într-o succesiune de crestături în formă de lobi (1). 3 (Spc; îs) ~ul urechii Parte inferioară a urechii externe. 4 (Pan) Parte prelungită și rotunjită sau proeminentă a anumitor părți ale corpului unor animale, păsări etc. 5 (Bot) Diviziune, prelungire, excrescență a unei frunze, a unei petale sau a unei sepale, separată de rest prin crestături adânci Si: lobul (4). 6 (Aht) Element de construcție în formă de arc de cerc, care, combinat cu alte elemente asemănătoare, formează un arc compus.