LIZIERĂ, liziere, s. f. 1. Zonă de interferență la marginea pădurii cu terenul neîmpădurit. 2. Fâșie îngustă de stofă, de mătase etc. aplicată ca garnitură la cusăturile sau la îndoiturile unui obiect de îmbrăcăminte. 3. Margine longitudinală a unei bucăți de țesătură, pe care se imprimă marca fabricii și calitatea țesăturii. [Pr.: -zi-e-] – Din fr. lisière.

lizieră sf [At: COD. SILV. 180 / P: ~zi-e~ / Pl: ~re / E: fr lisière] 1 Limită a unei păduri. 2 Fâșie îngustă de stofă aplicată ca garnitură la cusăturile hainelor. 3 Margine longitudinală a unei bucăți de țesătură, pe care se imprimă marca fabricii și calitatea țesăturii.

LIZIERĂ, liziere, s. f. 1. Margine a unei păduri unde se interferează pădurea cu terenul neîmpădurit. 2. Fâșie îngustă de stofă, de mătase etc. aplicată ca garnitură la cusăturile sau la îndoiturile unui obiect de îmbrăcăminte. 3. Margine longitudinală a unei bucăți de țesătură, pe care se imprimă marca fabricii și calitatea țesăturii. [Pr.: -zi-e-] – Din fr. lisière.

LIZIERĂ, liziere, s. f. 1. Margine, parte mărginașă (mai ales a unei păduri). Dinspre liziera de salcîmi, noaptea gemu într-o extraordinară explozie. CAMILAR, N. I 426. 2. Fîșie de țesătură de altă culoare, aplicată ca garnitură la marginea unui veșmînt. – Pronunțat: -zi-e-.

LIZIERĂ s.f. Margine (a unei păduri). ♦ Fîșie îngustă de stofă aplicată ca garnitură la cusăturile unui veșmînt. [Pron. -zi-e-. / < fr. lisière].

LIZIERĂ s. f. 1. margine a unei păduri, a unei câmpii. 2. fâșie îngustă de stofă aplicată ca garnitură la cusăturile unui veșmânt. 3. marginea longitudinală a unei stofe. (< fr. lisière)

LIZIERĂ ~e f. 1) Margine a unei păduri. 2) Bandă îngustă (de stofă, de mătase etc.) aplicată ca garnitură pe marginile unor obiecte de îmbrăcăminte. [G.-D. lizierei; Sil. -zi-e-] /<fr. lisière

lizieră (desp. -zi-e) s. f., g.-d. art. lizierei; pl. liziere

lizieră (-zi-e-) s. f., g.-d. art. lizierei; pl. liziere

lizieră s. f. (sil. -zi-e-), g.-d. art. lizierei; pl. liziere