livadă sf [At: (a. 1684) IORGA, S. D. VIII, 29 / V: (îvr) lev~, ~de, ~die, ~vea~, ~vede, ~vedie, ~vezea / Pl: ~vezi, (îrg) ~de, ~văzi, ~vezuri / E: bg ливада, ucr левада] 1 (Udp „de”, care arată felul, specia) Suprafață de teren plantată cu pomi fructiferi. 2 (Șîs ~ de sau cu fân) Întindere de pământ pe care se lasă să crească iarbă pentru cosit sau pentru pășunat Si: delniță (2), fâneață, islaz. 3 (Pop) Loc îngrădit pe lângă casă, cultivat cu legume, flori etc. Si: grădină (1). 4 (Înv) Pajiște artificială sau naturală, amenajată ca loc public de odihnă și agrement Si: parc. 5 (Mun; Trs) Zonă inundabilă a unei ape curgătoare, unde iarba crește din abundență. 6 (Olt; Ban) Loc de pe care s-a cosit fânul. 7 (Olt) Porțiune de pământ arabil, lăsată nelucrată și necultivată Si: pârloagă, țelină. 8 (Mun) Pădure tânără de tufe Si: braniște (2).