11 definiții pentru litieră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

litie sf [At: DEX2 / P: ~ti-e~ / Pl: ~re / E: fr litière] (Liv) 1 Lectică. 2 Strat de frunze moarte și alte resturi vegetale și animale care acoperă solul în pădure.

LITIÉRĂ, litiere, s. f. Lectică. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. litière.

LITIÉRĂ, litiere, s. f. (Livr.) Lectică. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. litière.

LITIÉRĂ, litiere, s. f. Lectică. – Pronunțat: -ti-e-.

LITIÉRĂ s.f. 1. Lectică. 2. Strat de frunze moarte și de alte resturi vegetale și animale care acoperă solul în pădure. [Pron. -ti-e-. / < fr. litière].

LITIÉRĂ s. f. 1. lectică. 2. strat de frunze moarte și alte resturi vegetale și animale care acoperă solul în pădure. (< fr. litière)

*litiéră f., pl. e (fr. litière, d. lit [lat. lectus], pat). Barb. Lectică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

litiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. litiérei; pl. litiére

litiéră s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. litiérei; pl. litiére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LITIÉRĂ s. v. lectică.

LITIE s. lectică, (rar) palanchin.

Intrare: litieră
  • silabație: -ti-e-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • litie
  • litiera
plural
  • litiere
  • litierele
genitiv-dativ singular
  • litiere
  • litierei
plural
  • litiere
  • litierelor
vocativ singular
plural