*literatúră f., pl. ĭ (lat. litteratura). Cultivarea arteĭ literare, ocupațiunea de a exprima sentimentu pin cuvinte așezate artistic: a face literatură (a scrie poeziĭ, romanțurĭ ș. a.). Studiu operelor literare, al arteĭ exprimate pin cuvinte: acest profesor face literatură (ține curs de literatură). Totalitatea operelor artistice scrise ale uneĭ națiunĭ (poezie, romanț, teatru, elocŭență, istorie, critică): literatura latină. Totalitatea cărților uneĭ științe: literatura medicală. Carte care tratează despre scriitoriĭ artiștĭ aĭ uneĭ națiunĭ și care maĭ exact se numește istorie a literaturiĭ. Literatura populară, producțiunile literare ale straturilor de jos ale unuĭ popor (engl. folklore); ĭa poate fi orală saŭ nescrisă, de origine colectivă saŭ anonimă, făcută inconscient de popor (cîntece, descîntece, ghicitorĭ, poveștĭ) și scrisă, de origine individuală.