LITANIE, litanii, s. f. 1. (În biserica catolică) Rugăciune de lungă durată, de obicei rostită alternativ de către preot și credincioși. (Poetic) Aud cîntînd țărîna adînci litanii line. LESNEA, A. 41. 2. Fig. Înșiruire lungă de vorbe, monotonă, plictisitoare. Vechile litanii mincinoase care negau orice posibilitate de cunoaștere obiectivă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 8/1. Moșul sau baba mai rămîn puțin cu mîna întinsă și-și mai cîntă litania. PAS, Z. I 51.