lis¹, ~ă a [At: DN³ / Pl: liși, ~e / E: fr lisse] (Rar) Neted.

lis², ~ă smf, a [At: LIUBA-IANA, M. 114 / Pl: liși, ~e / E: bg лис] (Reg) 1-2 (Animal domestic) care are o pată albă pe frunte sau pe bot. 3-4 (Câine, cal) care are părul lucios.

-liză³ [At: DEX / E: fr -lyse, it -lisi] Element secund de compunere savantă cu sensurile: 1 Soluție. 2 Descompunere. 3 Separare. 4 Distrugere.

lizi²- [At: DN³ / E: fr lysis] Element prim de compunere savantă cu sensurile: 1 Dizolvare. 2 Disociere.

LIS, -Ă adj. (Rar) Neted. [< fr. lisse].

LIZĂ s.f. 1. Fenomenul de dezintegrare a elementelor organice (țesuturi, celule, microbi) sub acțiunea agenților fizici, chimici sau biologici. 2. Diminuarea treptată a intensității simptomelor unei boli. // -liză – element secund de compunere savantă, cu semnificația „soluție”, „descompunere”, „separare”, „distrugere”. [< fr. lyse, it. lisi, cf. gr. lysis – dizolvare].

LIZI- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „dizolvare”, „disociere”. [< fr. lysis].

LIS¹-, -Ă adj. neted. (< fr. lisse)

-LIZĂ² elem. lizi-.

LIZI-/LIZO-, -LIZĂ elem. „disociere, dizolvare, disoluție”. (< fr. lysi-, lyso-, – lyse, cf. gr. lysis)

LIZO- elem. lizi-.

lis (-să), adj. – (Cîine sau cal) cu păr alb. Bg. lis „animal care are o pată albă în frunte”, sb. lisa „pată albă pe cap” (Weigand, Krit. Jb., IX, I, 76; REW 5081). Der. din lat. *lisius „neted” (Pușcariu 985; REW 5081) sau din ven. lis (Pascu, Etimologii, 51; Pascu, Beiträge, 10) nu e probabilă. – Der. lisei, s. m. (Banat, nume de cîine).

LISI-, v. LIZI-.

lis, -ă, adj. (reg.) 1. (despre cai și câini) cu părul sclipitor și cu o pată albă pe frunte, pe bot. 2. nume dat de ciobani vitelor, câinilor.

-LIZĂ „dizolvare, distrugere”. ◊ gr. lysis „descompunere, dizolvare” > fr. -lyse, germ. id., engl. id. > rom. -liză.

LIZI- (LISI-) „disociere, disoluție”. ◊ gr. lysis, „desfacere, disociere” > fr. lysi-, germ. id., engl. id. rom. lizi- și lisi-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., 1. adj., Care produce o disociere sau o distrugere a celulelor. 2. adj., (Despre o pungă sau lacună) Rezultat prin lichefierea celulelor secretoare din zona centrală; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se măsoară cantitatea de apă de ploaie infiltrată în sol.

LIZO- (LISO-) „distrugere, descompunere”. ◊ gr. lysis „desfacere, disoluție” > fr. lyso-, germ. id. engl. id. > rom. lizo- și liso-. □ ~genie (v. -genie₁), s. f., 1. Însușire a unor bacterii de a purta profag, pe cromozom și de a elibera bacteriofagi. 2. Relație dintre un virus și bacteria-gazdă; ~tipie (v. -tipie), s. f., identificare și clasificare a bacteriilor în funcție de sensibilitatea lor în raport cu un bacteriofag; ~zimă (v. -zim), s. f., enzimă cristalizabilă, prezentă în țesuturile animale, cu proprietăți bacteriolitice; ~zomi (v. -zom), s. m. pl., particule granulare sau veziculare, prezente în secrețiile țesuturilor mamiferelor, eu proprietăți bacteriolitice.