liră¹ sf [At: CĂLĂTORIE, I, 121^v/11 / Pl: ~re / E: lat lyra, it lira] 1 Instrument muzical rudimentar, cu două brațe în formă de coarne, mai multe coarde și cutie de rezonanță, folosit de poeți, în Antichitate și în Evul Mediu, pentru a-și acompania versurile. 2 (Fig) Inspirație artistică Si: geniu, talent. 3 (Fig; ccr) Poem. 4 (Fig; ccr) Odă. 5 (Fig; ccr) Poezie. 6 Simbol al muzicii, al poeziei sau al artei în general. 7 (Lsg; art.) Constelație din emisfera boreală, alcătuită din 21 de stele, dintre care cea mai strălucitoare este Vega Si: (pop) ciobanul-cu-oile, oierul. 8 Element decorativ în formă de liră¹ (1), utilizat mai ales în stilul de mobilier Biedermeier. 9 (Teh; îs) ~ de dilatație Dispozitiv în formă de liră¹ (1) sau de buclă, care permite dilatarea fără deformare a unei conducte, la trecerea unor fluide fierbinți. 10 (Teh) Priză în formă de liră¹ (1), folosită la vehicule cu tracțiune electrică.