13 definiții pentru lintiță lentiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÍNTIȚĂ, lintițe, s. f. Nume dat mai multor plante acvatice lipsite de frunze și adesea de rădăcini, cu tulpina lățită, care formează colonii pe suprafața apelor stătătoare sau care curg lin (Lemna). [Pl.: și lintiți] – Linte + suf. -iță.

lintiță sf [At: LM / A și (reg): li~ / Pl: (rar) ~țe, (reg) ~ți / V: len~ / E: linte + -iță] 1-6 (Bot; șhp) Lintișoară (1-6) 7 (Îc) ~-de-apă, ~-măruntă Linte (9).

LÍNTIȚĂ, (rar) lintițe, s. f. Nume dat mai multor plante acvatice lipsite de frunze și adesea de rădăcini, cu tulpina lățită, care formează colonii pe suprafața apelor stătătoare sau care curg lin (Lemna). [Pl.: și lintiți] – Linte + suf. -iță.

LÍNTIȚĂ, (rar) lintițe, s. f. (De obicei cu sens colectiv) Plantă mică care plutește la suprafața apelor stătătoare (Lemna minor). Gîrla a prins la suprafață pînză de lintiță verde. STANCU, D. 205. (În forma de pl. lintiți) Și de pe punte pe coșcovăc, printre lintiți și nuferi, am trecut în ostrov. SADOVEANU, N. F. 61. Era o mlaștină noroioasă cu ochiuri de apă și ici-colo cu pînze verzi de lintiță pe ea. CAMIL PETRESCU, O. II 150. – Pl. și: lintiți.

LÍNTIȚĂ ~e f. Specie de alge verzi plutitoare care formează straturi întinse pe suprafața apelor stătătoare; mătasea-broaștei. [G.-D. lintiței] /linte + suf. ~iță

lintiță f. 1. o varietate de linte, plantă acvatică plutind la suprafața apelor stagnante sau lin curgătoare (Lemna); 2. pl. petișoare roșii pe față și pe mâini (la unele persoane).

líntiță (dim. d. linte). O plantă care crește și formează coloniĭ pe suprafața apelor stagnante saŭ care curg încet (lemna). Pl. O boală de pele numită și lipică. – Și -íță.

lentiță[1] sf vz lintiță corectată

  1. Accentuare recomandată de def. principală; în original, fără accent — LauraGellner

lipícă f., pl. ĭ (d. lipesc). O boală de pele numită și lintițe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

líntiță s. f., g.-d. art. líntiței; pl. líntițe

líntiță s. f., g.-d. art. líntiței; pl. líntițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LÍNTIȚĂ s. (BOT.; Lemna) (reg.) lintea-bălților, linte-broștească, linte-de-baltă, linte-sălbatică.

LINTIȚĂ s. (BOT.; Lemna) (reg.) lintea-bălților, linte-broștească, linte-de-baltă, linte-sălbatică.

Intrare: lintiță
lintiță1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lintiță
  • lintița
plural
  • lintițe
  • lintițele
genitiv-dativ singular
  • lintițe
  • lintiței
plural
  • lintițe
  • lintițelor
vocativ singular
plural
lentiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lintiță2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lintiță
  • lintița
plural
  • lintiți
  • lintițile
genitiv-dativ singular
  • lintiți
  • lintiții
plural
  • lintiți
  • lintiților
vocativ singular
plural

lintiță lemna lentiță

  • 1. Nume dat mai multor plante acvatice lipsite de frunze și adesea de rădăcini, cu tulpina lățită, care formează colonii pe suprafața apelor stătătoare sau care curg lin (Lemna).
    exemple
    • Gîrla a prins la suprafață pînză de lintiță verde. STANCU, D. 205.
      surse: DLRLC
    • Și de pe punte pe coșcovăc, printre lintiți și nuferi, am trecut în ostrov. SADOVEANU, N. F. 61.
      surse: DLRLC
    • Era o mlaștină noroioasă cu ochiuri de apă și ici-colo cu pînze verzi de lintiță pe ea. CAMIL PETRESCU, O. II 150.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Linte + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09