LINTIȚĂ, lintițe, s. f. Nume dat mai multor plante acvatice lipsite de frunze și adesea de rădăcini, cu tulpina lățită, care formează colonii pe suprafața apelor stătătoare sau care curg lin (Lemna). [Pl.: și lintiți] – Linte + suf. -iță.

lintiță sf [At: LM / A și (reg): li~ / Pl: (rar) ~țe, (reg) ~ți / V: len~ / E: linte + -iță] 1-6 (Bot; șhp) Lintișoară (1-6) 7 (Îc) ~-de-apă, ~-măruntă Linte (9).

* LINTIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 🌿 Gen de plante ce trăesc plutind la suprafața apelor stătătoare sau care curg lin, formînd colonii mai mult sau mai puțin întinse; numite și „linte-broștească”, „linte-de-baltă”, „lintea-bălților”, „linte-sălbatică”, etc. (Lemna) (🖼 2913) ¶ 2 🩺 pl. Petișoare roșii ce se formează pe față și pe mîini; pistrui [linte].

LINTIȚĂ, (rar) lintițe, s. f. Nume dat mai multor plante acvatice lipsite de frunze și adesea de rădăcini, cu tulpina lățită, care formează colonii pe suprafața apelor stătătoare sau care curg lin (Lemna). [Pl.: și lintiți] – Linte + suf. -iță.

LINTIȚĂ, (rar) lintițe, s. f. (De obicei cu sens colectiv) Plantă mică care plutește la suprafața apelor stătătoare (Lemna minor). Gîrla a prins la suprafață pînză de lintiță verde. STANCU, D. 205. (În forma de pl. lintiți) Și de pe punte pe coșcovăc, printre lintiți și nuferi, am trecut în ostrov. SADOVEANU, N. F. 61. Era o mlaștină noroioasă cu ochiuri de apă și ici-colo cu pînze verzi de lintiță pe ea. CAMIL PETRESCU, O. II 150. – Pl. și: lintiți.

LINTIȚĂ ~e f. Specie de alge verzi plutitoare care formează straturi întinse pe suprafața apelor stătătoare; mătasea-broaștei. [G.-D. lintiței] /linte + suf. ~iță

lintiță f. 1. o varietate de linte, plantă acvatică plutind la suprafața apelor stagnante sau lin curgătoare (Lemna); 2. pl. petișoare roșii pe față și pe mâini (la unele persoane).

líntiță (dim. d. linte). O plantă care crește și formează coloniĭ pe suprafața apelor stagnante saŭ care curg încet (lemna). Pl. O boală de pele numită și lipică. – Și -íță.

lentiță^[1] sf vz lintiță corectat(ă)

LINTE sf. 1 🌿 Plantă leguminoasă, cu foile în formă de pană, cu floare albăstruie, al cărei fruct e o păstaie cu două semințe (Lens esculenta) (🖼 2911) ¶ 2 🌿 Bobul acestei plante, comestibil, care constituie un aliment aproape tot așa de hrănitor ca și carnea ¶ 3 FRIGE-~ 👉 FRIGE-LINTE ¶ 4 🌿 ~-BROȘTEASCĂ, ~-DE-BALTĂ, ~-A-BĂLȚILOR ~-SĂLBATICĂ = LINTIȚĂ 1 ¶ 5 🌿 ~A-PRATULUI, ~-DE-PRATURI, plantă leguminoasă, cu frunzele terminate printr’un cilindru ramificat, cu flori galbene, numite și „măzăriche” (Lathyrus pratensis) (🖼 2912) ¶ 6 🌿 NEAGRĂ – ORĂSTICĂ 1 ¶ 7 LINȚI pl. (‼ și sg. ~) 🐕 Boală a porcilor, numită și „spurcăciune” sau „măzăriche”, caracterizată prin niște boabe albicioase de mărimea seminței de cînepă care se formează în carnea lor; trichină: din sită sau ciur, de se dă mîncare... la mascuri... fac linți (VOR.); să nu dai cu mătura în capul porcului, că face linte (PĂC.) [lat. lentem].

lipícă f., pl. ĭ (d. lipesc). O boală de pele numită și lintițe.

lintiță s. f., g.-d. art. lintiței; pl. lintițe

lintiță s. f., g.-d. art. lintiței; pl. lintițe

lintiță s. f., g.-d. art. lintiței; pl. lintițe

LINTIȚĂ s. (BOT.; Lemna) (reg.) lintea-bălților, linte-broștească, linte-de-baltă, linte-sălbatică.

lintiță s.f. I (bot.) 1 lintișoară, <pop.> linticică. 2 Lemna minor, Lemna gibba, Lemna trisulea, Lemna arrhiza etc.; <reg.> linte-broștească,linte-de-apă, linte-de-baltă, linte-sălbatică, lintea-bălților (v. linte), lintea-broaștei (v. linte), lintea-broaștelor (v. linte), lintișoară, lințușcă. II (med.; înv.) v. Efelidă. Lentigo. Nev melanic. Nev pigmentar. Pistrui.

LINTIȚĂ s. (BOT.; Lemna) (reg.) lintea-bălților, linte-broștească, linte-de-baltă, linte-sălbatică.