*linotíp n., pl. urĭ (engl. line, linie, și type, tip, tipar). Un fel de mașină tipografică în care literele, la fie-care tipărire, se toarnă în rîndurĭ din plumb topit, care apoĭ se topește și se întrebuințează ĭar p. alt rînd de litere. A fost inventată și perfecționată de Söresen (1851), Kastenbein (1878), Thorne și de Americanu James Cleohane în colaborare cu Bavarezu Morgenthal, ceasornicar.