11 definiții pentru lingou


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINGÓU, lingouri, s. n. Bloc de metal sau de aliaj, obținut prin turnare în lingotieră, care urmează să fie prelucrat ulterior. – Din fr. lingot.

LINGÓU, lingouri, s. n. Bloc de metal sau de aliaj, obținut prin turnare în lingotieră, care urmează să fie prelucrat ulterior. – Din fr. lingot.

lingou sn [At: BARCIANU / Pl: ~ri / E: fr lingot] 1 Bloc de metal sau de aliaj obținut prin turnare în lingotieră, ce urmează să fie prelucrat prin forjare și ale cărui mărime și formă depind de natura metalului sau a aliajului respectiv Si: (înv) drug. 2 Bloc de metal monetar pur, cu formă și greutate stabilite de uzanțele internaționale Si: (înv) drug.

LINGÓU, lingouri, s. n. Bloc de metal sau de aliaj obținut prin turnare în lingotieră. Lingouri de aur, de oțel etc.Prin turnarea continuă a lingourilor (direct în laminor) se obțin mari economii de utilaj și combustibil. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 1/4.

LINGÓU s.n. Bloc de metal sau de aliaj obținut prin turnare într-o lingotieră. [< fr. lingot].

LINGÓU s. n. bloc de metal sau aliaj obținut prin turnare într-o lingotieră. (< fr. lingot)

LINGÓU ~ri n. Masă de metal sau de aliaj turnat. /<fr. lingot

*lingóŭ n., pl. urĭ (fr. lingot, d. engl. ingot, lingoŭ). Barb. Drug de aur saŭ de argint în ainte de a fi prefăcut în monedă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lingóu s. n., art. lingóul; pl. lingóuri

lingóu s. n., art. lingóul; pl. lingóuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LINGÓU s. bară, (înv.) drug, șină. (Un ~ de aur.)

LINGOU s. bară, (înv.) drug, șină. (Un ~ de aur.)

Intrare: lingou
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lingou
  • lingoul
  • lingou‑
plural
  • lingouri
  • lingourile
genitiv-dativ singular
  • lingou
  • lingoului
plural
  • lingouri
  • lingourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lingou

  • 1. Bloc de metal sau de aliaj, obținut prin turnare în lingotieră, care urmează să fie prelucrat ulterior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Lingouri de aur, de oțel etc.
      surse: DLRLC
    • Prin turnarea continuă a lingourilor (direct în laminor) se obțin mari economii de utilaj și combustibil. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 1/4.
      surse: DLRLC

etimologie: