8 definiții pentru lingotieră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINGOTIÉRĂ, lingotiere, s. f. Formă metalică (de obicei din fontă) în care se toarnă metalele sau aliajele topite pentru obținerea lingourilor. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. lingotière.

LINGOTIÉRĂ, lingotiere, s. f. Formă metalică (de obicei din fontă) în care se toarnă metalele sau aliajele topite pentru obținerea lingourilor. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. lingotière.

lingotie sf [At: DEX / P: ~ti-e~ / Pl: ~re / E: fr lingotière] Formă metalică, de obicei din fontă, în care se toarnă metalele sau aliajele topite pentru obținerea lingourilor (1).

LINGOTIÉRĂ, lingotiere, s. f. Formă metalică (de obicei de fontă sau de oțel) în care se toarnă metalele sau aliajele topite pentru obținerea lingourilor.

LINGOTIÉRĂ s.f. Formă metalică în care se toarnă metalul topit pentru obținerea lingourilor. [Pron. -ti-e-. / < fr. lingotière].

LINGOTIÉRĂ s. f. formă metalică în care se toarnă metalul topit pentru obținerea lingourilor. (< fr. lingotière)

LINGOTIÉRĂ ~e f. Formă metalică în care se toarnă metalul sau aliajul topit pentru a obține un lingou. /<fr. lingotiere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lingotiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. lingotiérei; pl. lingotiére

lingotiéră s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. lingotiérei; pl. lingotiére

Intrare: lingotieră
lingotieră substantiv feminin
  • silabație: -ti-e-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lingotie
  • lingotiera
plural
  • lingotiere
  • lingotierele
genitiv-dativ singular
  • lingotiere
  • lingotierei
plural
  • lingotiere
  • lingotierelor
vocativ singular
plural

lingotieră

  • 1. Formă metalică (de obicei din fontă) în care se toarnă metalele sau aliajele topite pentru obținerea lingourilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: