linariță sf [At: BRANDZA, FL. 352 / V: ~năr~ / Pl: ~țe / E: cf lat Linaria] (Bot; reg) Plantă erbacee anuală, din familia scrofulariaceelor, răspândită în zonele temperate ale Europei și ale Asiei, cu frunze înguste, asemănătoare cu ale inului, flori galbene, albastre sau violete, de forma gurii-leului, dispuse în ciorchini, cu fructe capsule conținînd semințe aripate, folosită în medicina populară Si: (pop) buruiană-de-in, gura-mâței, in-sălbatic, inărică, inișor, inișor-de-alior, lânăriță (Linaria vulgaris).