LIMI-₁ „mîl, nămol, mlaștină”. ◊ L. limus „nămol, noroi” > fr. limi-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. limi-. □ ~col (v. -col₁), adj., s. f. pl., 1. adj., (Despre animale) Care trăiește în mîlul de pe fundul apelor. 2. s. f. pl., Subordin de păsări cu picioare nepalmate, care trăiesc în locuri umede sau mlăștinoase; ~vor (v. -vor), adj., (despre animale) care se hrănește cu mîlul organic, rezultat din acumularea cadavrelor viețuitoarelor de suprafață.