limbaj sn [At: HELIADE, D. C. 11/6 / V: (înv) ~agiu / Pl: ~e, ~uri / E: limbă + -aj cdp fr langage] 1 Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile, sentimentele și dorințele Si: limbă (207). 2 Mod specific de exprimare în cadrul limbii comune sau limbii naționale Si: stil. 3 (Îs) ~ comun Exprimare simplă. 4 (Îas) Mijloc de înțelegere. 5 (Îe) A avea (sau a găsi) un ~ comun A cădea de acord asupra unui subiect. 6 Fel de a vorbi al cuiva într-o anumită împrejurare Si: stil. 7 (Îs) ~ verde Exprimare directă, deschisă, fără menajamente. 8 (Îs) ~ cu cheie Exprimare încifrată. 9 (Îs) ~ interior Reprezentare imaginativă a activității lingvistice care însoțește gândirea. 10 (Pex) Orice sistem de semne prin care se poate comunica sau face inteligibil ceva Si: limbă (208). 11 Manifestare a naturii sau a artei, considerată ca un ansamblu de semne sau ca un mesaj. 12-13 Mijloc de exprimare a ideilor sau sentimentelor prin (culoare ori) sunete muzicale. 14 (Inf) Sistem de caractere și simboluri folosit în programare. 15 (Îs) ~ formalizat Mijloc de exprimare artificial, alcătuit dintr-un sistem de semne convenționale. 16 (Îs) ~ artistic Modalitate de comunicare specifică artei. 17 (Fig) Orice mijloc de exprimare a ideilor sau sentimentelor. 18 (Lin) Stil funcțional.