2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIGÚR, -Ă, liguri, -e, s. m. și f. (La pl.) Populație străveche așezată în nord-vestul Italiei și în sud-estul Franței și asimilată de celți și de romani; (și la sg.) persoană care aparținea acestei populații. – Din fr. Ligures, it. ligure.

ligur, ~ă [At: MAIOR, IST. 233/30 / Pl: ~i, ~e / E: fr Ligures] 1-2 smf, a (Persoană) care aparținea unei populații străvechi stabilite în nord-vestul Italiei și în sud-estul Franței, care a fost asimilată de celți și de romani Si: ligurian (1), liguric (1). 3 sm (Lpl) Populație formată din liguri (3). 4 a Specific ligurilor (3) Si: ligurian (2), liguric (2). 5 a Referitor la liguri (3) Si: ligurian (3), liguric (3). 6 a Care provine de la liguri (3) Si: ligurian (4), liguric (4).

LIGÚR, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) dintr-o populație străveche de pe coasta europeană a Mării Mediterane. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de liguri. (< fr. ligure)

LIGÚRI s. m. pl. Populație străveche așezată în nord-vestul Italiei și în sud-estul Franței și asimilată de celți și de romani. – Din fr. Ligures, it. ligure.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!ligúr adj. m., s. m., pl. ligúri; adj. f., s. f. ligúră, pl. ligúre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LIGÚRĂ s. f. (< fr. ligure, it. liguro): limbă antică vorbită de liguri, o populație străveche așezată în nord-vestul Italiei și sud-estul Franței.

Intrare: ligur (adj.)
ligur1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ligur
  • ligurul
  • liguru‑
  • ligu
  • ligura
plural
  • liguri
  • ligurii
  • ligure
  • ligurele
genitiv-dativ singular
  • ligur
  • ligurului
  • ligure
  • ligurei
plural
  • liguri
  • ligurilor
  • ligure
  • ligurelor
vocativ singular
plural
Intrare: ligur (s.m.)
ligur2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ligur
  • ligurul
  • liguru‑
plural
  • liguri
  • ligurii
genitiv-dativ singular
  • ligur
  • ligurului
plural
  • liguri
  • ligurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ligur (adj.)

etimologie:

ligur, -ă (persoană) ligură

  • 1. (la) plural Populație străveche așezată în nord-vestul Italiei și în sud-estul Franței și asimilată de celți și de romani.
    surse: DEX '09 MDN '00
    • 1.1. (la) singular Persoană care aparținea acestei populații.
      surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: