2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIGNIFICÁRE, lignificări, s. f. Faptul de a (se) lignifica.V. lignifica. Cf. fr. lignification.

LIGNIFICÁRE, lignificări, s. f. Faptul de a (se) lignifica.V. lignifica. Cf. fr. lignification.

lignificare sf [At: DS / Pl: ~cări / E: lignifica cf fr lignification] (D. țesuturi vegetale) 1 Transformare în lemn. 2 Impregnare cu lignină.

LIGNIFICÁRE s. f. Fenomen prin care membranele anumitor celule vegetale se îmbogățesc în lignină.

LIGNIFICÁRE s.f. Impregnare cu lignină a membrelor unor celule vegetale. [< lignifica].

LIGNIFICÁ, lignífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în lemn; a (se) impregna cu lignină. – După fr. lignifier.

LIGNIFICÁ, lignífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în lemn; a (se) impregna cu lignină. – După fr. lignifier.

lignifica vtr [At: BOTANICA, 160 / Pzi: 3 lignifică / E: fr lignifier] 1-2 (D. țesuturi vegetale) A (se) transforma în lemn. 3-4 A (se) impregna cu lignină.

LIGNIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) transforma în lemn; a (se) impregna cu lignină. [P.i. lignífic. / cf. it. lignificare, fr. lignifier].

LIGNIFICÁ vb. tr., refl. a (se) transforma în lemn; a (se) impregna cu lignină. (< fr. lignifier)

A SE LIGNIFICÁ pers. 3 se lignífică intranz. A se impregna cu lignină; a se transforma în lemn. /<fr. lignifier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lignificáre s. f., g.-d. art. lignificắrii; pl. lignificắri

lignificáre s. f., g.-d. art. lignificării; pl. lignificări

lignificá (a ~) vb., ind. prez. 3 lignífică corectată

lignificá vb., ind. prez. 3 sg. lignífică

Intrare: lignificare
lignificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lignificare
  • lignificarea
plural
  • lignificări
  • lignificările
genitiv-dativ singular
  • lignificări
  • lignificării
plural
  • lignificări
  • lignificărilor
vocativ singular
plural
Intrare: lignifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lignifica
  • lignificare
  • lignificat
  • lignificatu‑
  • lignificând
  • lignificându‑
singular plural
  • lignifică
  • lignificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lignific
(să)
  • lignific
  • lignificam
  • lignificai
  • lignificasem
a II-a (tu)
  • lignifici
(să)
  • lignifici
  • lignificai
  • lignificași
  • lignificaseși
a III-a (el, ea)
  • lignifică
(să)
  • lignifice
  • lignifica
  • lignifică
  • lignificase
plural I (noi)
  • lignificăm
(să)
  • lignificăm
  • lignificam
  • lignificarăm
  • lignificaserăm
  • lignificasem
a II-a (voi)
  • lignificați
(să)
  • lignificați
  • lignificați
  • lignificarăți
  • lignificaserăți
  • lignificaseți
a III-a (ei, ele)
  • lignifică
(să)
  • lignifice
  • lignificau
  • lignifica
  • lignificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lignificare

  • 1. Faptul de a (se) lignifica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

lignifica

  • 1. A (se) transforma în lemn; a (se) impregna cu lignină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: