2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LICITÁRE, licitări, s. f. Acțiunea de a licita și rezultatul ei. – V. licita.

LICITÁRE, licitări, s. f. Acțiunea de a licita și rezultatul ei. – V. licita.

licitare sf [At: ROM. LIT. 2941/3 / Pl: ~tări / E: licita] 1 Vânzare prin licitație (1). 2 Ofertă la o licitație (1).

LICITÁRE s. f. Acțiunea de a licita; licitație.

LICITÁ, licitez, vb. I. Intranz. și tranz. A face oferte în cadrul unei licitații, a vinde ceva prin licitație. – Din fr. liciter, lat. licitari.

LICITÁ, licitez, vb. I. Intranz. și tranz. A face oferte în cadrul unei licitații, a vinde ceva prin licitație. – Din fr. liciter, lat. licitari.

licita [At: STAMATI, D. / V: (îrg) liți~, (reg) lițâta, lizâta, lizi~ / Pzi: ~tez / E: fr liciter, lat licitari, ger lizitieren] 1 vt A vinde ceva prin licitație (1). 2 vi A face oferte la o licitație (1).

LICITÁ, licitez, vb. I. Intranz. A participa activ la o licitație, a face oferte în cadrul unei licitații.

LICITÁ vb. I. intr. A lua parte activă la o licitație (solicitând obiecte, făcând oferte). [< fr. liciter, it. licitare].

LICITÁ vb. tr. 1. a vinde la licitație. ◊ (intr.) a face oferte în cadrul unei licitații. 2. (la jocul de cărți) a atrage, a stimula, a tenta. (< fr. liciter, lat. licitari, /2/ germ. lizitieren)

A LICITÁ ~éz 1. tranz. A vinde prin licitație; 2. intranz. A participa la o licitație (înaintând propuneri asupra prețului). /<fr. liciter, lat. licitari

*licitéz v. tr. (lat. licitor, -ári; fr. liciter). Vînd pin licitațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

licitáre s. f., g.-d. art. licitắrii; pl. licitắri

licitáre s. f., g.-d. art. licitării; pl. licitări

licitá (a ~) vb., ind. prez. 3 liciteáză

licitá vb., ind. prez. 1 sg. licitéz, 3 sg. și pl. liciteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LICITÁ vb. (JUR.) (înv.) a atârdisi, a hareciui. (A ~ un bun.)

LICITA vb. (JUR.) (înv.) a atîrdisi, a hareciui. (A ~ un bun.)

Intrare: licitare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • licitare
  • licitarea
plural
  • licitări
  • licitările
genitiv-dativ singular
  • licitări
  • licitării
plural
  • licitări
  • licitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: licita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • licita
  • licitare
  • licitat
  • licitatu‑
  • licitând
  • licitându‑
singular plural
  • licitea
  • licitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • licitez
(să)
  • licitez
  • licitam
  • licitai
  • licitasem
a II-a (tu)
  • licitezi
(să)
  • licitezi
  • licitai
  • licitași
  • licitaseși
a III-a (el, ea)
  • licitea
(să)
  • liciteze
  • licita
  • licită
  • licitase
plural I (noi)
  • licităm
(să)
  • licităm
  • licitam
  • licitarăm
  • licitaserăm
  • licitasem
a II-a (voi)
  • licitați
(să)
  • licitați
  • licitați
  • licitarăți
  • licitaserăți
  • licitaseți
a III-a (ei, ele)
  • licitea
(să)
  • liciteze
  • licitau
  • licita
  • licitaseră
lițâta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lițita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

licitare

  • 1. Acțiunea de a licita și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: licitație

etimologie:

  • vezi licita
    surse: DEX '98 DEX '09

licita lițâta lițita

  • 1. A face oferte în cadrul unei licitații, a vinde ceva prin licitație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. La jocul de cărți:
    surse: MDN '00 sinonime: atrage stimula tenta

etimologie: