licență¹ sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~ție, (îvr) licință / Pl: ~țe / E: lat licentia, fr licence, ger Lizenz] 1 Permisiune de a face ceva Si: încuviințare, îngăduință. 2 (Pex; ccr) Permis. 3 Autorizație acordată de stat unui particular, contra unei taxe, pentru exercitarea unei activități economice sau comerciale ori pentru operații de import și export. 4 Taxă prin care se obține această autorizație. 5 Contract de cedare unei persoane particulare sau unui stat, a drepturilor de exploatare a unei invenții. 6 (Ccr) Invenție care face obiectul unui astfel de contract. 7 (Pex) Drept de a exploata o invenție străină. 8 (Îs ~ poetică) Abatere de la regulile gramaticale ale limbii din necesități de versificație sau stilistice. 9 (Rar) Artificiu. 10 Atitudine libertină care depășește limitele bunei-cuviințe. 11 Abuz în exercitarea libertății individuale Si: libertinaj. 12 Conduită morală lipsită de respect Si: trivialitate. 13 Libertate nelimitată de a acționa sau de a se manifesta. 14 Titlu obținut la terminarea studiilor superioare universitare, pe baza unui examen, prin care se dobândește dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare acestor studii. 15 Examen susținut în vederea obținerii acestui titlu. 16 (Pex) Diplomă care conferă acest titlu.