licantropie sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ii / E: fr lycanthropie] 1 (Med) Boală psihică ce se manifestă prin ideea fixă de a fi devenit lup. 2 Credință populară bazată pe superstiția existenței oamenilor-lupi.

LICANTROPIE s.f. (Med.) Stare de nebunie în care bolnavul se imaginează a fi devenit lup. [Gen. -iei. / < fr. lycanthropie, cf. gr. lykos – lup, anthropos – om].

LICANTROPIE s. f. stare de delir în care bolnavul se imaginează a fi devenit lup. (< fr. lycanthropie)

licantropie f. credință superstițioasă în vârcolaci sau oameni-lupi.

*licantropíe f. (vgr. lykanthropia). Med. Boala licantropuluĭ.

LIC-, v. LICO-. □ ~antrop (v. -antrop), s. m. și f., persoană care suferă de licantropie; ~antropie (v. -antropie), s. f., alienație mintală în care bolnavul se crede transformat în lup; ~odont (v. -odont), adj., cu dinți de lup; ~orexie (v. -orexie), s. f., foame excesivă.

LICANTROPÍE (< fr.; {s} gr. lykanthropos „om lup”) s. f. Credință populară de origine slavă, care se regăsește la multe popoare, din Europa până în SE Asiei, potrivit căreia, în timpul nopții, omul se poate transforma în lup, dobândind câteva caractere ale acestuia, printre care și dorința de a ucide.