LIBRĂRIE, (1) librării, s. f. 1. Magazin în care se vând cărți. 2. (Înv.) Ocupația librarului. – Librar + suf. -arie (după fr. librairie).

librar sm [At: FURNICĂ, D. C. 334 / V: (înv) ~iu, (înv) ~rer, ~reriu, ~rier / Pl: ~i / E: lat librarius, fr libraire] 1 (Înv; șîc ~-editor) Proprietar al unei edituri și al unei librării Si: editor. 2 (Înv; îac) Vânzător de cărți. 3 Vânzător într-o librărie (1).

librariu sm vz librar

librărie sf [At: CR (1829) / V: (înv) ~rer~, (îvr) ~rier~ / Pl: ~ii / E: fr librairie, lat libraria] 1 Magazin în care se vând cărți și articole de papetărie. 2 (Înv) Editură care posedă un magazin propriu pentru vânzarea cărților. 3 (Înv) Comerț cu cărți. 4 (Înv) Profesiune a librarului (3).

librer sm vz librar

librerie sf vz librărie

libreriu sm vz librar

librier sm vz librar

librierie sf vz librărie

LIBRĂRIE, librării, s. f. 1. Magazin în care se vând cărți. 2. (Înv.) Ocupația librarului. – Librar + suf. -ărie (după fr. librairie).

LIBRAR, librari, s. m. Proprietar al unei librării, negustor de cărți; p. ext. vînzător într-o librărie. De ani de zile... aștept [această carte], o visez. Unde n-am scris? pe cine n-am întrebat? Librari, anticari. SEBASTIAN, T. 290. ♦ (Învechit) Editor. [Antioh Cantemir] însărcină pre un librar de la Haga ca să tipărească «Descrierea istorică și geografică a Moldovii», scriere manuscriptă a părintelui său. NEGRUZZI, S. II 148.

LIBRĂRIE, librării, s. f. 1. Magazin, prăvălie în care se vînd cărți. În holul hotelului «Național»... o mică librărie asortată cu cărțile care i-ar putea interesa pe oaspeți. STANCU, U.R.S.S. 10. Rezemat de vitrina librăriei. C. PETRESCU, C. V. 117. Toate traducerile ce se găsiră pe la librării. NEGRUZZI, S. I 343. 2. (Învechit) Ocupația de librar. Colegi în librărie. ODOBESCU, S. III 12.

LIBRAR s.m. Vînzător de cărți; (p. ext.) vînzător într-o librărie. [Cf. fr. libraire, lat. librarius].

LIBRĂRIE s.f. Magazin în care se vînd cărți. [Gen. -iei. / < fr. librairie, cf. lat. liber – carte].

LIBRAR s. m. negustor de cărți; (p. ext.) vânzător într-o librărie. (< fr. libraire, lat. librarius)

LIBRĂRIE s. f. magazin în care se vând cărți. (după fr. librairie)

librar-editor s. m. Librar care este și editor ◊ „Fondată în martie 1895 de către D.S., scriitor și folclorist, și C.M., librar-editor, «Biblioteca pentru toți» s-a impus unui mare public cititor din țara noastră.” Luc. 7 IV 73 p. 9. ◊ „Familia îndurerată anunță încetarea din viață a celui ce a fost G.N.C., fost librar-editor din Brașov.” R.l. 11 VI 74 p. 4 (din librar + editor)

librărie-papetărie s. f. Librărie cu un raion de papetărie ◊ „Tot aici se va deschide în curând o librărie-papetărie.” I.B. 3 XII 70 p. 1. ◊ „Tot în acest complex s-a deschis și o librărie-papetărie.” R.l. 15 VII 78 p. 5 (din librărie + papetărie)

librărie-pilot s. f. Librărie experimentală model ◊ „Ce este și ce-și propune o librărie-pilot: «Cartea Românească».” R.l. 15 I 72 p. 2 (din librărie + pilot)

LIBRAR ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Proprietar al unei librării. 2) Vânzător într-o librărie. 3) Negustor de cărți. 4) Persoană care editează cărți; editor. [Sil. li-brar] /<fr. libraire, lat. librarius

LIBRĂRIE ~i f. Magazin în care se vând cărți. [G.-D. librăriei; Sil. li-bră-] /<fr. librar + suf. ~ărie

librar m. cel ce vinde cărți.

librărie f. 1. profesiunea librarului și comerțul său; 2. prăvălie de cărți.

*librár m. (lat. librarius, d. liber, carte). Vînzător de cărțĭ (maĭ ales noĭ) în prăvălia luĭ. V. anticar.

*librăríe f. (d. librar, ca fr. librairie, d. libraire). Profesiunea libraruluĭ. Prăvălia luĭ.

librar (desp. li-brar) s. m., pl. librari

librărie (desp. li-bră-) s. f., art. librăria, g.-d. art. librăriei; pl. librării, art. librăriile (desp. -ri-i-)

librar (li-brar) s. n., pl. librari

librărie (li-bră-) s. f., art. librăria, g.-d. art. librăriei; pl. librării, art. librăriile

librar s. m. (sil. -brar), pl. librari

librărie s. f. (sil. -bră-), art. librăria, g.-d. art. librăriei; pl. librării, art. librăriile

librar (librari), s. m. – Vînzător cu cărți. Fr. libraire, cu adaptarea suf. – Der. librărie, s. f. (magazin de cărți), din fr. librairie; librăreasă, s. f. (proprietăreasa unei librării).

LIBRAR s. v. editor.

librar s.m. (înv.) v. Editor.

librar s. v. EDITOR.