19 definiții pentru librar
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LIBRÁR, librari, s. m. Proprietar al unei librării; negustor de cărți; p. ext. vânzător într-o librărie. ♦ (Înv.) Editor. – Din fr. libraire, lat. librarius.
LIBRÁR, librari, s. m. Proprietar al unei librării; negustor de cărți; p. ext. vânzător într-o librărie. ♦ (Înv.) Editor. – Din fr. libraire, lat. librarius.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
librar sm [At: FURNICĂ, D. C. 334 / V: (înv) ~iu, (înv) ~rer, ~reriu, ~rier / Pl: ~i / E: lat librarius, fr libraire] 1 (Înv; șîc ~-editor) Proprietar al unei edituri și al unei librării Si: editor. 2 (Înv; îac) Vânzător de cărți. 3 Vânzător într-o librărie (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LIBRÁR, librari, s. m. Proprietar al unei librării, negustor de cărți; p. ext. vînzător într-o librărie. De ani de zile... aștept [această carte], o visez. Unde n-am scris? pe cine n-am întrebat? Librari, anticari. SEBASTIAN, T. 290. ♦ (Învechit) Editor. [Antioh Cantemir] însărcină pre un librar de la Haga ca să tipărească «Descrierea istorică și geografică a Moldovii», scriere manuscriptă a părintelui său. NEGRUZZI, S. II 148.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LIBRÁR s.m. Vânzător de cărți; (p. ext.) vânzător într-o librărie. [Cf. fr. libraire, lat. librarius].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LIBRÁR s. m. negustor de cărți; (p. ext.) vânzător într-o librărie. (< fr. libraire, lat. librarius)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
LIBRÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Proprietar al unei librării. 2) Vânzător într-o librărie. 3) Negustor de cărți. 4) Persoană care editează cărți; editor. [Sil. li-brar] /<fr. libraire, lat. librarius
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
librar m. cel ce vinde cărți.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*librár m. (lat. librarius, d. liber, carte). Vînzător de cărțĭ (maĭ ales noĭ) în prăvălia luĭ. V. anticar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
librariu sm vz librar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
librer sm vz librar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
libreriu sm vz librar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
librier sm vz librar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
librár-editór s. m. Librar care este și editor ◊ „Fondată în martie 1895 de către D.S., scriitor și folclorist, și C.M., librar-editor, «Biblioteca pentru toți» s-a impus unui mare public cititor din țara noastră.” Luc. 7 IV 73 p. 9. ◊ „Familia îndurerată anunță încetarea din viață a celui ce a fost G.N.C., fost librar-editor din Brașov.” R.l. 11 VI 74 p. 4 (din librar + editor)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
librar (desp. li-brar) s. m., pl. librari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
librar (li-brar) s. n., pl. librari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
librár s. m. (sil. -brar), pl. librári
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LIBRÁR s. v. editor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
librar s. v. EDITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
librár (librári), s. m. – Vînzător cu cărți. Fr. libraire, cu adaptarea suf. – Der. librărie, s. f. (magazin de cărți), din fr. librairie; librăreasă, s. f. (proprietăreasa unei librării).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: li-brar
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
librar, librarisubstantiv masculin
- 1. Proprietar al unei librării; negustor de cărți. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- De ani de zile... aștept [această carte], o visez. Unde n-am scris? pe cine n-am întrebat? Librari, anticari. SEBASTIAN, T. 290. DLRLC
- 1.1. Vânzător într-o librărie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.2. Editor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: editor
- [Antioh Cantemir] însărcină pre un librar de la Haga ca să tipărească «Descrierea istorică și geografică a Moldovii», scriere manuscriptă a părintelui său. NEGRUZZI, S. II 148. DLRLC
-
-
etimologie:
- libraire DEX '09 DEX '98 DN
- librarius DEX '09 DEX '98 DN