LIBÉRT, liberți, s. m. (În Roma antică) Sclav eliberat care primea cetățenia romană, prenumele și numele stăpânului. – Din lat. libertus.

libert, ~ă smf [At: BARIȚIU, P. A. I, 482 / Pl: ~rți, ~e / E: lat libertus] (Ant) Sclav roman eliberat.

LIBÉRT, liberți, s. m. Sclav roman eliberat. – Din lat. libertus.

LIBÉRT, liberți, s. m. Sclav roman eliberat. Se-nșiră pe dinaintea mea: consuli, proconsuli, matroane, copile, liberți. MACEDONSKI, O. I 14.

LIBÉRT s.m. (În Roma antică) Sclav eliberat. [< lat. libertus].

LIBÉRT, -Ă s. m. f. (în Roma antică) sclav(ă) eliberat(ă). (< lat. libertus)

libert m. sclav roman căruia s’a dat libertate: mojicie de libert îngânfat AL.

*libért, -ă s. (lat. libertus, liberta). La Romanĭ, sclav liberat, sclavă liberată.

libért s. m., pl. libérți

libért s. m., pl. libérți

LIBÉRT (< lat. libertus) s. m. (În Roma antică) Sclav eliberat care primea cetățenia romană și prenumele stăpânului. Îi era interzis să acceadă la o carieră politică, dar putea să desfășoare activități comerciale, administrative și profesionale. Sub Claudiu I l. imperiali controlau întregul sistem administrativ al Imperiului.