13 definiții pentru libație libațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIBÁȚIE, libații, s. f. (în practicile religioase din Antichitate) Act ritual care consta în gustarea și apoi vărsarea unei cupe de vin, lapte etc. ca omagiu adus divinității. ♦ P. ext. închinare a paharului cu băutură în cinstea cuiva la o petrecere. [Var.: libațúne s. f.] – Din fr. libation, lat. libatio, -onis.

libație sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: lat libatio, -onis, fr libation] 1 (Ant) Act ritual care se petrecea mai ales în templu și consta în umplerea unei cupe cu lapte, vin etc. și apoi gustarea și vărsarea conținutului, ca omagiu adus zeilor. 2 (Pex) Ofrandă. 3 (Pex) Omagiu. 4 (Pex) Închinare a paharului în cinstea cuiva. 5 (Liv) Consumare excesivă de băuturi alcoolice Si: chef, petrecere, (îvr) libare.

LIBÁȚIE, libații, s. f. (În antichitate) Act ritual care consta în gustarea și apoi vărsarea unei cupe de vin, lapte etc. ca omagiu adus divinității. ♦ P. ext. Închinare a paharului cu băutură în cinstea cuiva la o petrecere. [Var.: libațiúne s. f.] – Din fr. libation, lat. libatio, -onis.

LIBÁȚIE, libații, s. f. (În antichitate) Vărsarea cîtorva picături dintr-o băutură (mai ales vin) înainte de a bea din ea, în semn de închinare zeilor; p. ext. închinare la o petrecere. De intră în vro crîcimă nu numai închin paharele... dară fac o adevărată libație morții. RUSSO, S. 25. – Variantă: libațiúne (pronunțat -ți-u-) (HOGAȘ, M. N. 84) s. f.

LIBÁȚIE s.f. (Ant.) Act religios care consta în vărsarea unei cupe de vin, de lapte etc. în cinstea zeilor după ce cineva și-a muiat buzele în ea. ♦ (P. ext.) Ridicare de pahar, închinare la o petrecere. [Gen. -iei, var. libațiune s.f. / cf. lat. libatio, fr. libation].

LIBÁȚIE s. f. (ant.) act ritual constând în vărsarea unei cupe cu vin, lapte etc. în cinstea zeilor, după ce cineva și-a muiat buzele în ea; (p. ext.) închinare de pahar la o petrecere. (< fr. libation, lat. libatio)

LIBAȚIÚNE s. f. v. libație.

LIBAȚIÚNE s. f. v. libație.

LIBAȚIÚNE s.f. v. libație.

libați(un)e f. 1. vărsare de vin sau de alt lichid în onoarea unei divinități: să facem trei libații după modul cel antic AL.; 2. fam. sorbirea vinului: a face libațiuni copioase.

*libațiúne f. (lat. libátio, -ónis, d. libare, a face libațiune). Vărsare de vin saŭ de alt lichid în onoarea zeilor la ceĭ vechĭ (și chear și azĭ p. morțĭ): libațiunile se făceaŭ de ordinar în aintea sacrificĭuluĭ. Fig. Fam. Acțiunea de a bea mult: a face libațiunĭ copioase. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

libáție (ceremonie) (-ți-e) s. f., art. libáția (-ți-a), g.-d. art. libáției; pl. libáții, art. libáțiile (-ți-i-)

libáție s. f. (sil. -ți-e), art. libáția (sil. -ți-a), g.-d. art. libáției; pl. libáții, art. libáțiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. libațiune LauraGellner
Intrare: libație
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • libație
  • libația
plural
  • libații
  • libațiile
genitiv-dativ singular
  • libații
  • libației
plural
  • libații
  • libațiilor
vocativ singular
plural
libațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • libațiune
  • libațiunea
plural
  • libațiuni
  • libațiunile
genitiv-dativ singular
  • libațiuni
  • libațiunii
plural
  • libațiuni
  • libațiunilor
vocativ singular
plural

libație libațiune

  • 1. în concepțiile / practicile religioase în Antichitate Act ritual care consta în gustarea și apoi vărsarea unei cupe de vin, lapte etc. ca omagiu adus divinității.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • De intră în vro crîcimă nu numai închin paharele... dară fac o adevărată libație morții. RUSSO, S. 25.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Închinare a paharului cu băutură în cinstea cuiva la o petrecere.
      surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: