16 definiții pentru lexicon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lexicon sn [At: DOSOFTEI, V. S. 6r/6 / Pl: ~oane / E: ngr λεξικόν, ger Lexicon, fr lexicon] 1 Dicționar. 2 (Îvr) Lexic (2). 3 (Înv) Dicționar grecesc. 4 Enciclopedie pentru un anumit domeniu.

LEXICÓN, lexicoane, s. n. Dicționar. ♦ (Rar) Enciclopedie (pe domeniu de specialitate). – Din lat., fr. lexicon.

LEXICÓN, lexicoane, s. n. Dicționar. ♦ (Rar) Enciclopedie (a unui domeniu). – Din lat., fr. lexicon.

LEXICÓN, lexicoane, s. n. Dicționar. Alte nații au lexicoane ca arhive a limbelor, nouă romînilor ne trebuie lexicon ca să putem înțelege ce se tipărește în romînește. RUSSO, S. 41.

LEXICÓN s.n. Dicționar. ♦ Dicționar tehnic sau enciclopedic, de obicei în mai multe volume, cuprinzând cunoștințe de orientare din anumite domenii; enciclopedie (a unui domeniu). [Pl. -oane. / < lat. lexicon].

LEXICÓN s. n. operă lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor etc. ◊ dicționar tehnic sau enciclopedic, cuprinzând cunoștințe de orientare din anumite domenii. (< lat., fr. lexicon, gr. lexikon)

LEXICÓN ~oáne n. Dicționar special care include terminologia unui domeniu anumit. /<lat. lexicon

lexicon n. dicționar prescurtat: lexicon de conversațiune, enciclopedie.

*léxic n., pl. e (vgr. lexikón, dicționar, d. léxis, vorbă, légo, vorbesc). Dicționar, vocabular, maĭ ales prescurtat. – Și lexicón, pl. oáne. V. glosar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lexicón s. n., pl. lexicoáne

lexicón s. n., pl. lexicoáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEXICÓN s. v. dicționar.

LEXICON s. dicționar, vocabular, (înv.) condică, cuvîntar, vorbar. (~ de termeni tehnici.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LEXICÓN s. n. (< lat. lexicon, gr. lexikon „lexic”): 1. dicționar în mai multe limbi, ca de exemplu Lexiconul de la Buda, 1825, care cuprindea cuvinte românești, latinești, ungurești și nemțești. 2. (rar) enciclopedie în mai multe volume, care cuprinde cunoștințe de orientare din anumite domenii, ca de exemplu Lexiconul tehnic român Vol. I-VII, București, 1949-1955, care cuprinde termeni din chimie, fizică, matematică, biologie, agronomie, botanică și zootehnie; Lexiconul tehnic român, Vol. I-XIX, București, 1957-1965 etc.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LEXICONUL DE LA BUDA, nume sub care este cunoscut „Lesiconul romanesc-latinesc-unguresc-nemțesc”, apărut la Buda în 1825. Elaborat de reprezentați ai Școlii Ardelene (început de S. Micu, principalii autori au fost: P. Maior, I. Cornelli, V. Coloși, I. Teodorovici ș.a.). Marchează începutul lexicografiei românești moderne (are c. 10.000 articole-titlu și conține indicații etimologice), pe care a influențat-o în sens latinizant.

Intrare: lexicon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lexicon
  • lexiconul
  • lexiconu‑
plural
  • lexicoane
  • lexicoanele
genitiv-dativ singular
  • lexicon
  • lexiconului
plural
  • lexicoane
  • lexicoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)