5 definiții pentru lexematic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEXEMÁTIC, -Ă, lexematici, -ce, adj. (Lingv.) Referitor la lexem. – Din fr. lexématique.

LEXEMÁTIC, -Ă, lexematici, -ce, adj. (Lingv.) Referitor la lexem. – Din fr. lexématique.

lexematic, ~ă [At: L. ROM, 1965, 301 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr lexematique] (Lin) 1 sf (Rar) Semantică. 2-3 a Care aparține (semanticii sau) lexemului. 4-5 a Privitor (la semantică sau) la lexem.

LEXEMÁTIC, -Ă adj. Referitor la lexem. [Cf. fr. lexématique].

LEXEMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de lexem; propriu lexemului. /<fr. lexématique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lexemátic adj. m., pl. lexemátici; f. sg. lexemátică, pl. lexemátice

Intrare: lexematic
lexematic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lexematic
  • lexematicul
  • lexematicu‑
  • lexematică
  • lexematica
plural
  • lexematici
  • lexematicii
  • lexematice
  • lexematicele
genitiv-dativ singular
  • lexematic
  • lexematicului
  • lexematice
  • lexematicei
plural
  • lexematici
  • lexematicilor
  • lexematice
  • lexematicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lexematic

  • 1. lingvistică Referitor la lexem.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: