6 definiții pentru levrier
Explicative DEX
LEVRIER, levrieri, s. m. Câine de vânătoare cu pântecele supt și cu picioarele înalte și puternice, foarte rapid, specializat în vânarea iepurelui. [Pr.: -vri-er] – Din fr. lévrier.
LEVRIER, levrieri, s. m. Câine de vânătoare cu pântecele supt și cu picioarele înalte și puternice, foarte rapid, specializat în vânarea iepurelui. [Pr.: -vri-er] – Din fr. lévrier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
levrier sm [At: DN3 / P: ~vri-er / Pl: ~i / E: fr lévrier] Câine de vânătoare cu pântecele supt și cu picioarele înalte și puternice, foarte rapid, specializat în vânarea iepurilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEVRIER s.m. Cîine de vînătoare cu pîntecele supt și picioare înalte și puternice. [< fr. lévrier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEVRIER s. m. câine de vânătoare cu pântecele supt și picioare înalte și puternice, rapid, specializat în vânarea iepurelui. (< fr. lévrier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
levrier s. m., pl. levrieri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
LEVRIER (< fr.) s. m. Rasă de câini pentru vânătoare, foarte rapizi, longilini, cu înălțimea de 80 cm, pântece supt și picioare lungi, botul alungit și gură amplă. Are mai multe varietăți: greyhound, sloughi, barzoi și afghan.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
levrier, levrierisubstantiv masculin
- 1. Câine de vânătoare cu pântecele supt și cu picioarele înalte și puternice, foarte rapid, specializat în vânarea iepurelui. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- lévrier DEX '09 DEX '98 DN