levitic¹ sn [At: PO 284/24 / A și: (îvr) levitic / E: lat leviticus] A treia carte din Pentateuh, care conține ritualul cultului religios, calendarul sărbătorilor, codul de instruire morală a preoților din seminția lui Levi Si: (îvr) levită¹.

levitic², ~ă a [At: LM / Pl: ~ici, ~ice / E: lat leviticus, -a, -um] 1-2 Care aparține leviților (1-2) Si: (îvr) leviticesc (1-2). 3-4 Specific leviților (1-2) Si: (îvr) leviticesc (3-4). 5-6 Ca al leviților (1-2) Si: (îvr) leviticesc (5-6). 7-8 Privitor la leviți (1-2) Si: (îvr) leviticesc (7-8).

*levític, -ă adj. (lat. leviticus). De levit, al leviților.

Levitic s. pr. n.

Leviticul, carte a Vechiului Testament, a treia a Pentateuhului, numită și „Legea jertfelor”, fiindcă cuprinde dispozițiile referitoare la rânduiala serviciului levitic, a serviciului preoției, la ținerea sărbătorilor și la jertfele Legii vechi. Cartea are 27 cap. și se împarte în două părți: prima parte de referă la jertfe și la preoți (cap. 1-10), iar a doua are în vedere curățirile levitice (cap. 11-27).

LEVITICUL (în „Vechiul Testament”), a treia carte din Pentateuh. Atribuită lui Moise, conține legi rituale și continuă nararea întâmplărilor prin care a trecut poporul lui Israel în Sinai. O atenție deosebită este acordată căsătoriei și castității, sfințeniei în viața de fiecare zi și atitudinii poporului lui Israel față de poruncile lui Dumnezeu.

levitic, -ă adj. <înv.> levitesc. Aaron a făcut parte din neamul levitic.