10 definiții pentru levitație levitațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEVITÁȚIE s. f. Ridicare corporală în aer sau ridicarea diverselor corpuri prin voință, fără mijloace mecanice, atribuită mai ales unor ființe mitice, sfinți, asceți, iluzioniști. [Var.: levitațiúne s. f.] – Din fr. lévitation.

levitație sf [At: ENC. TEHN. I, 106 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr lévitation, it levitazione] 1 Capacitate a unor indivizi de a face să se ridice diverse corpuri fără să le atingă sau de a se ridica în spațiu prin puterea voinței și prin tehnici de concentrare. 2 (Fiz) Fenomen prin care un corp se poate ridica și deplasa în spațiu, în absența oricărui sprijin material. 3 (Pex) Stare a unui corp aflat în levitație (2). 4 (Fig) Înălțare spirituală Si: elevație.

LEVITÁȚIE s. f. Capacitate a unor indivizi de a face să se ridice diverse corpuri fără să le atingă sau de a se ridica în spațiu fără sprijin material. [Var.: levitațiúne s. f.] – Din fr. lévitation.

LEVITÁȚIE s.f. Practică atribuită ocultiștilor, fachirilor etc. de a ridica diverse corpuri sau a se ridica ei înșiși de la pământ prin puterea voinței. [Gen. -iei, var. levitațiune s.f. / < fr. lévitation].

LEVITÁȚIE s. f. 1. capacitate atribuită ocultiștilor, fachirilor etc. de a ridica diverse corpuri sau a se ridica ei înșiși de la pământ prin puterea voinței. 2. ~ magnetică = anulare a gravitației prin acțiunea unui câmp magnetic asupra unui corp străbătut de un curent electric. (< fr. lévitation)

LEVITAȚIÚNE s. f. v. levitație.

LEVITAȚIÚNE s.f. v. levitație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*levitáție s. f., g.-d. levitáții, art. levitáției

levitáție s. f., g.-d. art. levitáției[1]

  1. Var. levitațiune LauraGellner
Intrare: levitație
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • levitație
  • levitația
plural
genitiv-dativ singular
  • levitații
  • levitației
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • levitațiune
  • levitațiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • levitațiuni
  • levitațiunii
plural
vocativ singular
plural

levitație levitațiune

  • 1. Ridicare corporală în aer sau ridicarea diverselor corpuri prin voință, fără mijloace mecanice, atribuită mai ales unor ființe mitice, sfinți, asceți, iluzioniști.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Levitație magnetică = anulare a gravitației prin acțiunea unui câmp magnetic asupra unui corp străbătut de un curent electric.
    surse: MDN '00

etimologie: