levirat sn [At: NDN / Pl: ? / E: fr lévirat] Lege impusă de Moise vechilor evrei (adoptată și de alte popoare antice), care obliga pe fratele necăsătorit al unui defunct să se căsătorească cu văduva fără copii (de sex masculin) a acestuia.

LEVIRAT s. n. lege la evrei și la alte popoare antice care obliga pe fratele unui defunct să se căsătorească cu văduva fără copii a acestuia. ◊ practica juridică corespunzătoare. (< fr. lévirat)

levirat s. n. Lege a poporului evreu, potrivit căreia, dacă murea un bărbat fără să lase urmaș, femeia trebuia să ia în căsătorie pe fratele (neînsurat) al fostului ei soț. – Din fr. lévirat.

LEVIRÁT (< lat. levir „fratele soțului”) s. n. Obicei practicat la mai multe popoare, în specia la evrei, conform căreia fratele mai mic era obligat să o ia în căsătorie pe văduva fratelui mai mare în cazul în care acesta nu avusese moștenitori de sex masculin la moartea sa, copiii născuți din această căsătorie fiind considerați ai fratelui defunct.